Free will vs. Predestination?

Many religious scholars have learned about this dilemma and many religious (an non-religious) people have asked themselves and others about this: is our future built by our decisions, or is it pre-determined? Are we really free in our decisions, or is everything allready set in stone and we're just actors plying our pre-written roles?

I believe the whole analysis is flawed from the start. We look at the impact of our decisions and question only the surface questions. "Did I make that decision freely, or was I somehow forced to make it?" "Was my decision, with its consequences predetermined?"

To answer such questions, I'll refer you to a scene in a movie, talking about the chaos theory: https://www.youtube.com/watch?v=n-mpifTiPV4 . Basically, the idea is that everything can be predicted if you have enough pertinent data and the power to analyze it. Makes total sense.

Now let's get back to our question: do we have free will, or does God decide what we do? From what I've probably mentioned in the past, God is absolute. Everything. Obviously, that means He has all the data and infinite computational power to analyze it. So yes, he knows everything in the present and is capable of predicting everything based on the initial data. The question we're asking is wrong because we think God tells us what to do. Wrong. God tells us what we SHALL do. He simply knows our decisions in advance and, sometimes, tells us about that. Does that change the future? Definitely. It introcuces a new factor in the situational evolution. But that, too, is taken into account while doing the prediction game. We choose freely based on who we are, what we know and how we react to what we know. Totally predictible.

The fact that we make a decision is based on a lot of factors. Knowing them all doesn't mean that our choice isn't free - it only means that it's predictible.

 I'm reading a book called "Bullshit Jobs: A Theory" ( https://en.wikipedia.org/wiki/Bullshit_Jobs ) and the author says there something that shocked me at first: that society is stagnating culturally and, for the first time in centuries, we are living worse than our parents - and this is still true for our children. It shocked me because though I had thought about the decline in our quality of life, I had never looked at it from a historical perspective.

And because it's true. Ever since the beginning of organized society, generations improved their lives. From hunter-gatherer to crop grower and live stock owner, to member of a tribe, from slave to owner, to misery worker to unionized, well compensated and less exploited factory hand, from just owning your clothes to owning your house, to owning everything you need... we evolved to live richer lives, with our work being rewarded more each generation. The human world was evolving to the benefit of the people.

Now we look at our parents and grandparents and we see their generations as builders of the modern society, creators of cultural and material wealth, people who enjoy their old age in decent economical condition. But we see ourselves struggling to stay afloat, losing buying power even though the wages go up on paper and envying the old, who lived better and are still doing better now. Better than those who, today, spend ten hours a day working hard.

Comparing the modern times to our history, we see a disturbing trend: the return to feudalism. I mean, look at the evolution since the middle ages. People used to own some of their things, payed huge taxes to the land owners, were more than slaves, but less than free people. The society was divided in two main classes: the rich, who owned pretty mnuch everything, and the poor, working hard just to keep the apparent ownership pf their immediate belongings. We evolved through free progress in science, with advancements being released publicly and helping us work better, produce more and benefit more from what we produced. Now, we can barely hold on to a house, a car and some collateral stuff, we pay huge taxes just to preserve the things we've allready payed for when we bought them, we create wealth for others and we have less and less control over our society, our families and even ourselves. We're living in what I'd call Neofeudalism. A polarized society that displays populist banners while robbing us of most of our possessions, freedoms and rights. How are we better off than the serfs five hundred years ago? And how much have we really evolved since?

Some would say we've made huge steps forward in science. True. But does that science really belong to us? Are we more evolved, or are our masters more evolved? The patent system makes sure the people only get what the masters decide. It's like the illuminism, only this time, the rich keep the progress to themselves and use it to keep the masses under control. Illuminist masters gave us, gave the world new ideas, new technologies and new cultural assets with no strings attached. Music wasn't owned, technology wasn't owned, discovery wasn't owned. It was a pride for the rich to share these values with the people (and get credit for it, which was enough for them). Now it's a pride to keep us in the dark and under control, with no benefits for the people. How are we better? How does this count as evolution, if half of the whole world's wealth is in the hands of one per cent of the population? How is this different from the middle ages? Especially since, today, even what you may say (or think) is controlled?

I'd say that humanity has peaked about half a century ago and the decline is following the same exponential curve as the evolution. Neofeudalism, it seems, is rapidly advancing towards total control, the next stage being a neosclavagism. And this time, the slaves, even those understanding their condition, will be too closely monitored to stage rebellions and gain freedom. The neosclavagism will engulf the whole global village and will be absolute.

 I believe science people today have two big cognitive problems that prevent them from evolving: the limits and the absolute.

Limits.

They talk about the cosmos as an infinite space, but what they actually think is "something really, really, really (as many times as you like) big. The problem here is that they still treat everything as finite. Even the universe. The big bang giving birth to our universe? The universe wasn't born. It has infinite existence in the past and future. And it's always changing. The big bang cycle did gather, on gravity basis, the matter in this area, then blew it outwards. It'll happen again. But this was a local phenomenon. The universe is full of big bangs, with "coagulation points" determined by the bigges concentrations of matter (mass). Dilating spheres of matter and energy meet, creating new points where these converge and gain more density than the surrounding space - and so, new contractions begin, with those points as seeds for the new big bangs.

Limits also affect the thinking when we discuss "parallel universes / realities". The trend is to imagine those as separated by shifts in an extra dimension, one we can't perceive from inside ours. But try picturing this: the universe is INFINITE, so the same thing can and does exist in an infinity of copies and variants. There's another me writing this text, but having... one extra white hair in his beard.  There's another you doing whatever you're doing now, in a house identical to yours, breathing in sync with you. Everything exists in an infinite number of copies, and also in an invinite number of variants, each of them in an infinite number of copies. Parallel universes as we see them today? Certainly! The only thing between you and your closest perfect copy is a space so vast, you can't imagine it. And that's only your closest perfect copy on a perfect copy of your planet and in peerfect sync with your time! Travelling between "parallel niverses" means just moving through space so that you land in a version that agrees with your temporal perception.

Absolute.

In an age where scientists accept relativity as a basis for all scientific thinking, one idea os completely wrong and out of line: the existance of absolute values. Like the speed of light (that's the one i've heard about a thousand times). There's an entire system based on this. They even explain time based on the absolute character of c. What is forgotten is that reference systems are arbitrary and any phenomenon can be analyzed only in the context of such a system. Everything we know is based on conventions, yet we pin one thing and say "that one's absolute". Really?!? Like... time dilation, people?!?

Time is a convention. It's the reference system tha allows us to compare change in different systems that aren't necessarily related otherwise. In conjunction (often) with a spacial reference system, it allows us to link separate components that don't interact directly in a manner we can perceive. That's all. Time doesn't flow faster or slower when you travel very fast or stand still, because time is just a measure of change. And change is measured in a reference system chosen arbitrarily. What happens slowly for a human happens extremely fast for a rock. From a shooter's point of view, the target stands still and the bullet is thrown at 1100fps towards the target. For the bullet, the gun pushes the universe backwards and the target with it - at a speed of 1100fps (if the bullet knows hot much a foot per second means). And the mountain where all this happens doesn't even know that the shooter, the bullet and the target ever existed. So... when you think "this is absolute", maybe you should add "in my reference system".

Physics noobie thoughts

There's the sonic boom, when you cross the "sonic threshold". What happens if you stay at the speed of sound? Does the wave amplify and "throw" you out of it (and speed)? Do you ride the wave?

Same thought about ftl travel. What happens if you reach the speed of light? The image of everything behind you freezes, as you connect with the last photons faster than you, then everything there disappears, right? Behind you, everything is black, because no light reaches you from there any more.
But when you drop out of ftl, you get your image from the whole trip, pouring onto you, all that light catching finally up. Does it build up along the way, hitting you when you stop (supposing you get to full stop)? Optical overload, photon kick in the ass...?

I was watching "The Red Pill" (really worth the time, btw) and it made me think... why? Where were we, where are we and where are we heading?
Less than a hundred years ago, the man worked and the woman took care of the house and family. So... one salary was enough to keep a family. And the kids were educated by their families. And the households were strong and independent.
Then someone said... hey!, let's get women to work! They are doing a great job taking care of everything, let's get them to work for us! Hence the feminist movement. Also, the kids got out of the family sphere and into "public education" more and more.
Now? Everybody has to have a job just to keep the family house. And the sexes are fighting each other (actually, it's quite one sided, but still), which is a classic "divide et impera" case. And the children are more and more educated and indoctrinated by the government, quite like in the communist countries (even more, maybe), with the parents being too busy or tired to fulfill their role.
Doing the math, in some seventy years, people have lost the financial well-being (the value of their work), the independence, and the freedom to raise the next generation by family- and people-oriented values. Orwell, here we come!

in rollercoaster

Mi-amintesc de-o poza veche, eu si un prieten in rollercoaster, in La Ronde. El entuziast, eu crispat. Poza era facuta in miezul actiunii, de camera "oficiala" a dracoveniei.
M-am mai dat in montagne-russe-uri, mereu cu aceeasi atitudine, doar mai putin crispat. Si m-a traznit ideea ca oamenii care se dau in d'astea intra (aproximativ) in doua categorii: cei carora le place sa se abandoneze si cei care incearca sa pastreze controlul.
Eu intru in cea de-a doua categorie. Ca sa fie toata experienta cat de cat ok, incerc sa anticipez miscarile si ma prezint mie ca pe un vanator in urmarirea prazii. Astfel am iluzia controlului - nu e o fieratanie care ma smuceste, e un vehicul in care imi urmaresc prada - pasagerul din "vagonul" dinaintea mea.
Ii vad pe ceilalti, pe "abandonisti": isi salta bratele intr-un abandon total si chiuie de frica si incantare la fiecare cadere (ne) libera si la fiecare smucitura. Probabil ca, in plan erotic, eu i-as lega si ei s-ar bucura. Are sens ce spun?

Giugiuleala si poligamia

Acum niste ani eram cu muierea la metrou si o luasem de o buca sau ceva si o naframita ne-a interpelat: "Fara sex in public!". La vremea aia ne-am distrat, ce idioata, sex in public o mana pe buca!!!
Zilele astea am vazut ca se discuta legalizarea poligamiei (trend impins inainte de musulmani, din cate stiu) si mi-am amintit de tanti aia. La ei se pare ca orice atingere mai mult sau mai putin tandra este vazuta ca erotica... si interzisa (in public). Si parca-parca prind ideea.
Sa zicem ca ai doua muieri, ambele fiindu-ti neveste. Sunteti pe strada si o mangai dragastos pe una ddin ele. Probabil cea "neglijata" va fi geloasa. Ai nevoie de frictiuni familiale? Nu. Deci e mai practic ca, in public, atitudinea sa fie rezervata fatza de ambele. Totul decent pana la extrem. Iubirea si erotismul au locul lor: iatacul. In rest, cele doua te impart doar social, ceea ce e mult mai putin deranjant.
A, si de ce regula asta. Pai daca una vrea sa o giugiulesti, ce ii ziici? "Nu pot, sa se oftica ailalta"? Nu tine, intri in belea. Asa, dai vina pe Profet, ca el zice ca nu e voie. Si de Profet nu are nimeni voie sa comenteze aiurea.

Monsanto - the truth

I think most of the Monsanto protesters are clueless about the reality. If any of them read this post, here's how things are.
Farmers have crops in the fields. Crops have non-crop plants growing there. They want those plants gone. Normally, farmers go out and weed out those plants.
Monsanto offered them an alternative. A herbicide that would kill any plant. Monsanto also made seeds of (crop) plants that would survive that plant killing substance. The gmo's you're protesting.
Farmers decided that poisoning the ground and growing those poison-resisting crops would be more efficient than growing crops the old way. So they took the easy and more profitable road, bought the herbicide and the seeds from Monsanto.
Now tell me, why is Monsanto responsible for the choice of those farmers? Nobody forced them to go unnatural. Nobody chose that path or forced them to take it. It was (and is every day) a free choice the farmers make.
So if you are such a freakin' furious activist, don't bark at the wrong tree. Go bark at the farmers who choose their profits over your health. Or stop buying their products - it is your choice. Stop blaming the knife maker and start punishing the stabbers.

Pereche insolita

Ascultam "ne bucuram in ciuda lor" a lui Carla's Drams si mi-a venit in cap... Steinhardt. Vorbea mosul pe undeva pe la inceputul cartzii (Jurnalul fericirii) de caile de evadare din mediul concentrationar. Lista lui, (neexhaustiva in ciuda afirmatiei lui, si destul de neoriginala), includea asumarea suferintei ca pe o medalie, ca o confirmare a valorii si a reusitei rezistentei individului. Moldoveanul zice si el sa te bucuri de toate orice-ar fi, tot ca o fronda in fatza raului inevitabil.
Ciudata asocierea, Carla's dreams si Steinhardt. Or avea in comun contextul din ce in ce mai vaduvit de libertate si mai oprimant...?

stiinta - religie

e simpatica lupta continua intre cei care spun ca cred (religiosii) si cei care spun ca stiu (adeptii stiintei). ii vad improscandu-se zilnic cu argumente, cel mai important fiind "las' ca stim noi mai bine". pozitiile lor par ireconciliabile.
dar mie mi se pare ca nu-i mare diferenta intre ei.
si unii, si ceilalti, sunt fanatici (pe noi, ceilalti, ne cam doare-n... perianal de toata discutia asta). oameni care iau o carte plina de simboluri si o ridica la rang de adevar suprem. simpatic e ca aderarea la curentul stiintific presupune... credinta. se vorbeste acolo de lucruri pe care omul nu le poate constata prin propriile simturi, lucruri atat de departe de experienta cotidiana incat nu poti decat sa crezi sau sa nu crezi. si ideea in sine, si argumentele in favoarea ei.
stiinta, ca si religia, are initiatii ei. spui "trimisul domnului cel plin de har" sau "doctorul in fizica, plin de titluri"... care-i marea diferenta? ambii iti povestesc despre lucruri pe care nu le poti verifica, dar despre care ei stiu ca-s adevarate.
ambele tabere pretind ca stiu cum a fost facuta lumea si care e rostul ei. dar cine spune ca dumnezeu nu a ales calea evolutiei ca sa faca omul si n-a creat lumea legand intre ele particule elementare? cine poate demonstra ca bosonul higgins sau dark matter nu-s creatii divine? diferenta e doar ca unii cauta explicatii din ce in ce mai departe de tangibilul empirismului fara a se desprinde total de radacinile lui, ceea ce ceilalti ar putea (si ar trebui, poate) sa defineasca simplu ca pe o cautare a detaliilor lucrarii domnului.
aici e haios islamul. din cate am citit, cele doua cai sunt usor de conciliat. totul este musulman. piatra, aerul, pasarea... tot ce exista este musulman, adica exista in conformitate cu voia lui dumnezeu (numit de ei allah). toata partea cu religia si jihadul si tambalaul mondial vine de la ideea ca trebuie sa fim BUNI musulmani. adica sa intelegem si sa acceptam ca existam conform regulilor divine. si daca admitem ca dumnezeu a creat lumea / universul folosind ce legi a vrut el (pe care le descoperim prin stiinta), gata marea chestie. oricum am gandi, suntem... buni musulmani. sau crestini. sau ce vrem noi, ca tot conform legilor lui dumnezeu functionam.

Coelho

Am scris mai demult chestia asta pe undeva, dar s-a pierdut. si mi se pare oportun sa bag ideea undeva de unde nu dispare.
Am citit cate ceva d'ale lui Coelho, zeul frustratelor. Ce frumos le zice el, sa lasi totul, sa-ti traiesti viata dupa cum te duce sufletul, sa nu faci compromisuri. Lectie bine prezentata in "Veronika se hotaraste sa moara". Frumos, romanti. Dar cum ar fi lectia daca tanti ar avea acasa doi copii si un job de rahat? Ce sa faca, sa lase copiii in strada ca sa plece ea frumos in amurg cu un print de mahala expatriat? Sa-i gatuie, ca sa fie ea libera de orice? Dar daca are o mama bolnava, ce sa faca? sa o-mpuste in cap, ca sa-si poata ea trai viata mai din plin?
E minunat ce zice Coelho, dar numai daca esti ca frunza-n vant. si chiar si atunci, vezi pe cine mai duci in alizeu, ca poate nu-s toti liberi ca tine sa-si futa directia la semnal...

evolutie

se spune ca omenirea a pornit dintr-un singul loc, pe undeva prin africa. si ca s-a raspandit in intreaga lume. mi-am amintit de treaba asta cand am auzit din nou un chebecos vorbind despre imigranti/canadieni nativi si i-am explicat si lui, ca si atatia altora, ca poate nu el sau tac-su, da' strabunica-su' SIGUR a venit incoace cu barca. deci si el e imigrant, doar ca e nitel mai vechi. ca in mod cert, acum 700 de ani neamul lui tara braul prin europa, dand cu sapa pe la vreun mosier.
si atunci mi-am dat seama de un lucru: oamenii nu evolueaza la fel. se pare ca nu-s capabili...

acum n-spe mii de ani am plecat toti din africa. am colonizat peninsula arabiei, europa, asia, americile.
egiptul si mesopotamia au fost mari centre de civilizatie. au venit gramada peste ei migratorii necivilizati si i-au dat inapoi, le-au busit cultura si baza tehnico-materiala.
europa a avut romanii, care au evoluat frumos pana i-au napadit barbarii. apoi iluminismul, busit de biserica si razboaie.
asiaticii au fost desteptii planetei multa vreme, un fel de iluminism prelungit pe care, din pacate, l-au legat de feudalism pana i-au impins europenii in epoca moderna.
americile au avut civilizatii mari, cu tehnologii mai putin avansate, dar cultura bogata si constructii monumentale, cu oranduiri sociale clare etc. i-au cam sters de pe harta niste albi care credeau ca daca faci baie te imbolnavesti... dar aveau cai si arme de foc (le-a zis careva "merci" chinezilor?).

si acuma ajung iar la africa. in miile astea de ani, negrii n-au facut nimic. n-au evoluat, n-au construit, n-au... nimic. NIMIC! cum naiba e posibil, m-am intrebat? si concluzia mea e ca negrii nu-s capabili de evolutie. desi de la ei s-a plecat (deci la baza suntem toti negri, hihihi!) si de acolo au pornit toate popoarele astea marete, creatoare, umane, negrii au ramas primitivi. au calitati de baza (fizice), importante pentru salbatici, dar ca dezvoltare intelectuala au stagnat mii de ani. chiar si acum au doar cateva orase civilizate (construite de albi) si se omoara trib pe trib (cu arme facute de albi, ca altfel ar ramane tot la arc, sageata, sulita de lemn). si ii vad in oras in fiecare zi, sunt la fel de primitivi, abia daca au reusit sa se adapteze la cultura moderna. ma uit la ei si ma gandesc ca-s cam la acelasi nivel cu tiganii nostri - niste intrusi zgomotosi, nesimtiti, incompetenti, puturosi... dar puitori. si importanti pentru ca natalitatea mare ii face o buna masa de manevra in alegeri. of!, democratia asta...! daca stiau americanii acum cateva sute de ani ca sclavii aia tampiti o sa ajunga minoritate majoritara, care le impune legi si conduite, cred ca ii lasau la ei in africa, isi suflecau manecile si puneau mana pe sapa. poate le era mai greu, dar evitau noua invazie involutiva. lenea se plateste si, ca si pana acum in istorie, primitivii sunt cotropitori.

despre frustrari

citeam ce spune o prietena in blogul ei si ma gandeam... cati ajung in piramida lui maslow in varf? io-s departe de el, dar deh, ca lacusta, sar in sus si ma imaginez vultur. si ma gandesc ca ar fi frumos sa ajung acolo, la varf, dar oare lipsa unui tel mai inalt, a unui obiectiv neatins, nu m-ar face sa fiu frustrat?
acum ceva vreme am constatat ca orice as avea, vreau mai mult. oriunde m-as afla, imi doresc sa fiu in alta parte. oricum as fi, mi-ar place sa fiu nitel altfel.
si cu timpul am invatat ca traim mereu in frustrari daca o tinem asa. ca nevoile or fi ele ierarhizate in piramida aia, dar peste unele niveluri poti sari. sau poti sa te raportezi nu la ce ar putea fi, ci la ceea ce este; nu la ce au altii, ci la ce ai tu; nu la potential, ci la concret.
suntem educati in stilul motto-ului olimpic: citius, altius, fortius... si pierdem zilnic bucuria pentru ceea ce avem deja. mai repede? mai sus? mai tare? de ce? unde se-ncadreaza nevoia de toate astea? chiar e o nevoie? cand mergeam la munca cu transportul in comun imi doream o masina. am cumparat-o. o geo metro botezata imediat "bebette" (goanga). apoi m-am gandit ca mi-ar place sa am o masina care merge mai repede. ma simteam... cumva mai mic decat cei cu motoare de doi litri si demaraj infipt. acum, muierea urmeaza sa nasca. ma gandesc ca mi-ar trebui un protbagaj mai mare, sa incapa si caruciorul. dar stau si socotesc: chiar imi trebuie? daca scot prostiile din portbagajul asta, incape ce e necesar pentru copil. si bebette, chiar daca e mai puturoasa (masina de student sau de muiere incepatoare), isi face treaba si ne va cara unde vom avea nevoie. nu in zbor, ci catinel, cat sa putem sa ascultam un cd cu muzica buna si sa discutam pe tihna ce avem de facut sau ce am vazut sau ce gandim.
mi-e draga bebette, am chinuit-o doi ani si inca ma suporta; i-am schimbat unele piese dar e tot ea, goanga mea puturoasa. ce m-o fi apucat, sa vreau alta? daca stau sa ma gandesc, nu am cu adevarat nevoie de altceva. si de buburuza mea argintie ma leaga o gramada de amintiri...
incet-incet, ca si cu masina, am invatat sa procedez cu toate: sa ma bucur de ceea ce am. nu vreau mai mult, pentru ca orice upgrade vine cu un pret pe care nu-s dispus sa-l platesc. prefer sa ma ocup de mine, nu de ceea ce am ;)
ah, uitam de subiectul "agresivitate". cred ca agresivitatea vine din frustrari si scurt-circuiteaza nivelurile alea din piramida. nehalitii sunt frustrati ca altii au ce manca - si ii urasc, asa cum spunea corina in alt text. marginalizatii sunt frustrati ca nu-s in centrul atentiei si pornesc miscari pt egalitate. prostii se lupta... adica nu, aia nu au frustrari, prostia vine la pachet cu convingerea ca esti valoros, poate doar esti frustrat ca nu vad si altii treaba asta :))
in mod cert, intr-o societate care ne alieneaza pentru a ne controla mai bine, toti suntem frustrati ca nu prea contam. ni se da nitica atentie la alegeri, ca trebuie sa punem stampila, in rest nu ne baga nimeni in seama. si pentru ca e aproape imposibil sa te lupti cu puterea, multi devin agresivi fata de cei din preajma. incearca sa-si afirme identitatea, sa-si manifeste prezenta, sa schimbe ceva, oricat de mic, ca sa nu se mai simta lipsiti de valoare. si atunci te toarna ca ti-ai tras de urechi copilul, ca ai pus hartie in cosul cu deseuri nereciclabile, ca te-ai uitat urat la un cretin care voia sa treaca strada dar nu se hotara sa faca primul pas...
suntem agresivi ca sa simtim ca existam.

mama lor de imperiali !

iar a ras muierea de mine. nu ca n-as fi obsnuit - ba chiar ma amuza.
puneam laptele din pungi in sticla. e mai practic asa, ca doi litri la sticla de plastic costa aproape 4 dolari, pe cand o punga cu pungi, cu patru litri de lapte de acelasi fel, costa cinci dolari.

ai zice ca treaba e simpla: patru litri in pungi inseamna patru pungi de cate un litru sau doua pungi de cate doi litri. logic, nu? ei, si dupa ce am pus in sticla prima punga, am pus niste lapte la-ncalzit si am desfacut a doua punga, sa nu stea sticla pe doua treimi goala. si surpriza! laptele a inceput sa dea pe dinafara, in rasetele muierii mele. care probabil se distra de mutra mea aiurita.

am reluat in minte socoteala: am pus o punga in sticla, am folosit o parte din lapte, am pus litrul al doilea... ce naiba?!?!?!?" raspunsul a venit de la vasi: "astea-s pungi canadiene, sunt trei, nu patru in punga mare!". incredul, am mers sa verific si da, fusesera trei. de cate 1,33 litri fiecare. pfffff! la naiba cu masurile lor ciudate! bere la 344 sau 355 militri, sticle de 0,74 sau 0,9j'ceva litri, stalpii casei la un picior sau 12 pusi (inci pt anglofoni, tzoli pt germanofoni), distantele in mile terestre (1,6 si ceva kilometri)... astia n-au auzit de sistemul international de masura?!?!?

drumul spre canada

romanica noastra cea minunata ne place din ce in ce mai putin. in afara de puturosi si cei fara capatai, curtati si menajati de toate guvernele, cam toti ceilalti romani fie se zbat sa faca ceva (si esueaza in proportie tot mai mare), fie isi baga picioarele in mizeria de aici si vor sa plece.
tot mai multi prieteni ma-ntreaba cum sa faca sa plece din tara. in canada. deja devine munca de uzura sa tot povestesc aceleasi lucruri, asa ca uite, pun aici liniile generale de actiune.

canada e impartita in provincii, existand un guvern federal si guverne provinciale. cererea de acordare a rezidentei se face catre guvernul federal, la ambasada canadei la bucuresti.
dosarul contine acte privind scolarizarea si munca, eventual calificarile suplimentare (incluzand cunoasterea limbii franceze si/sau engleze). din cate am auzit, procesarea dureaza cam doi ani.
o cale mai rapida ar fi solicitarea unei "recomandari" de la provincia majoritar francofona, quebec. hartia se numeste "CSQ", adica Certificat de Selection de Quebec. dosarul e la fel, dar se trimite la viena, la organul lor de "recrutare".
interviul se tine cand vin ei la bucuresti si ar fi bine sa stiti macar o boaba de franceza. oricum, ce ii intereseaza pe toti e sa vada ca sunteti activi, muncitori, capabili sa va descurcati - eventual aveti in canada prieteni dispusi sa va ajute.

bani: imigrarea costa vreo mie de euro, n-am socotit exact cat. depinde si daca plecati singuri sau cu familia. gasiti taxele in paginile la care va duc urmatoarele doua linkuri.

incepeti prin a citi ce zic chebecosii aici, sa stiti ce vrea provincia de la voi. apoi cititi ce zice canada aici, pentru a sti ce cere guvernul federal, emitentul cardului de rezident. aveti pe undeva pe sus buton "francais", in caz ca preferati limba lui de sade. chiar v-o recomand.

mai tarziu voi scrie mai multe editand textul asta, acum am trebi...

bafta!

uite alba, nu e neagra, ia bocancul la oferta!

cred ca toti am vazut numere de magie. chestii minunate, trucuri care ne fac sa credem in supranatural. ce frumos scoate individul din palarie un iepure maaare! sau face sa dispara ceasul voluntarului din public sau il sparge cu ciocanul - si uite, ceasul e bine, mersi, la locul lui!
tote astea au la baza mici smecherii care exploateaza neatentia noastra sau felul cum vederea sau auzul sau atentia functioneaza. eventual trage foloase de pe urma stereotipurilor noastre cognitive. dar cel mai des principiul e "mana e mai iute decat ochiul". iti atrage atentia intr-un punct si face smecheria intr-altul...
ei bine, asta face acum guvernul. ne abureste, ne ameteste, ne zapaceste si cand nu mai stim pe ce lume suntem, vine cu solutia miraculoasa.
am primit zilele astea o gramada de mailuri, note, informari, articole etc, toate despre marea criza bugetara si despre masurile de-a dreptul absurde care se vor lua pentru a capata banii de la fmi. toata lumea priveste la aceasta desfasurare de ororri, intoarce ochii spre bugetarii luati ca tinta, arata cu degetul punctele slabe... si toti rateaza esentialul. dupa care apare solutia miraculoasa: reducem doar X% ici, nu chimbam nimic dincolo, mai taiem pe l;a colturi si gata, pata a disparut! urale, pupaturi, atmosfera de carnaval.
hai sa vedem ce si cum.

in cazul de fata sunt aplicate doua tactici clare: "divide et impera" si "cere de 10 ori mai mult decat vrei". prima se sprijina pe stilul romanesc cu capra vecinului iar a doua pe stilul tiganesc (sau o fi evreiesc?) de negociere.

"dezbina si vei stapani":
se arunca elegant capra moarta in curtea bugetarilor. se sustine ca ei sunt povara tarii, ca din cauza lor se vor micsora pensiile (subiect mereu sensibil intr-o tara unde pensionarii cam mor de foame si boli), se vor opri subventiile la medicamente, se vor taia alocatiile pentru mame.
evident, toata lumea uraste bugetarii in primul rand pentru ca au aura de oameni cu posturi sigure si munca usoara sau deloc. atat de adanc s-a-nfipt ideea asta la noi in constiinte, ca oamenii aia nici nu indraznesc sa protesteze.
aditional, se lasa la locul lor alocatiile pentru puturosi, se nemultumind oamenii care muncesc si platesc impozite exagerate. 600 de lei pentru o mama eroina, care traieste din fatari repetate in tiganie... e o minune de mituire a unui electorat tembel dar docil. pastram salariul minim la bugetari (de parca ar conta), dar propunem impozitarea aditionala a veniturilor mai mari sau plafonarea valorica a banilor pe care-i restituim contribuabililor.
si uite asa se bat bugetarii cu nebugetarii, firmele de stat cu cele particulare, saracii cu bogatii, minoritatile cu majoritatile etc. si daca toti se bat intre ei, e simplu sa iti alegi o categorie mai puternica si sa o folosesti impotriva celorlalti. va suna cunoscut?


negocierea prin extreme:
daca am sta sa numaram problemele pe care ni le-au aruncat in fatza si solutiile monstruoase prezentate, daca am lua in serios atitudinea panicard-isterica a guvernantiulor, daca am lua totul in serios, ne-am pune streangul de gat. rezultatul aplicarii acelor masuri ar fi aneantuizarea tarii din punct de vedere social si economic. asta-i ce cer ei la-nceput. au creat o mie de probleme ca sa ne aduca la dsperare.
urmatoarea miscare e sa "cedeze" in fata presiunii noastre. adica din 1000 de masuri nepopulare, sa "se multumeasca" cu 5. reactia noastra? "uraaaa! au gasit o solutie! ne-au salvat de la iad, ne alegem doar cu un amarat de purgatoriu - si ala pe o perioada determinata!". si dintr-o miscare, asupritorul a devenit salvator. dintr-o data, pretul cerut la final ni se pare rezonabil. piedduti printre dezastre, ratam imaginea de ansamblu si inghitim galusca dintr-o miscare, ba chiar oftam usurati. ne-au incalecat, ne-au batut si acum zicem mersi ca numa' ne stau in carca... :))

adaug aici principiul distragerii atentiei:
ne arata cu degetul salariile bugetarilor, ba chiar i pe ale parlamentarilor si noi zicem ca da, acolo-i buba. ce ne fac sa scapam din vedere? cateva detalii semnificative, cum ar fi:
- se insista pe continuarea investitiilor in domenii unde contractele s-au promis deja pe spagi mari sau unde executantii sunt tot cei care hotarasc cine lucreaza. chiar nu vi se pare ciudat ca se pastreaza investitiile in drumuri care niciodata nu-s bune? ce parere aveti de banii facuti cadou bisericii in timp ce se iau bani de la pensionari? or fi aceiasi bani, nu?:D
- nimeni nu zice nimic de regiile autonome, unde banii-s ai nostri, dar salariile-s ale lor. regii care teoretic muncesc pentru noi, sa avem servicii de calitate la preturi cat mai mici, dar de fapt isi umfla bugetele, investesc in vile la munte si la mare, in masini de teren si alte accesorii de lux, dau beneficii angajatilor de parca ar fi pe mosia lor.
- nici nu se pomenesc licitatiile unde un top de hartie este cumparat cu 25 de lei, cand in magazin e 10. ghici de ce e asa scumpa hartia aia...!
- zeci sau sute de mii de oameni au decontate chiriile, de parca i-am pus noi sa se mute. si cele mai mici plafoane-s de vreo 10 milioane de lei vechi. faceti un efort de imaginatie si spuneti-mi cam cati bani se duc pe contracte mai jult sau mai putin reale (de chiriasi in casa sotiei ati auzit?)
- categorii intregi de angajati primesc bonusuri de 2-3 ori cat salariul de incadrare, daca nu mai mult. o sa faca scandal pentru acei 15% sau 25%, dar nu vreti sa stiti cati bani iau ei de fapt!

era sa zic ca suntem tampiti, ca ne lasam pacaliti asa, dar imi dau seama ca asa functionam si acum 25 de ani - atata doar, ca in loc de problema bugetarilor ne procupa coada la lapte/paine/carne/benzina. aceleasi trucuri, alti magicieni. sau aceiasi?
neplacut e si gandul ca-s destepti, stiu la fix cum sa ascunda porumbelul sub joben. si avand in vedere ca legenda noastra de capatai e despre un cioban prea sictirit sa se mai apere (ala jefuit de tovarasii lui in miorita), se poate spune ca si-au gasit poporul ideal. deja aud oameni bucurandu-se ca au scapat ieftin, deja se arunca povara in spinarea unor categorii care nu vor mai reusi sa protesteze cu succes, deja afacerile cu adevarat gaunoase sunt date uitarii, deja se taie bucati semnificative din lucruri la care oamenii au dreptul.

noapte buna, romania!

povestile cu politisti

va uitati la filme gen csi (alea multele), jordan, ncis etc? cred ca majoritatea se uita, fie pentru a admira scamatoriile tehnice ale criminalistilor, fie pentru a invata ce sa nu faca daca incalca legea.
oricum, ideea e ca orice ai face, oricat timp ar trece, tot e ceva ce te da de gol, ca oamenii aia gasesc mereu un detaliu microscopic care sa te incrimineze. educatie cu televizorul...

dar am stat si eu sa ma uit la ce vad pe ecran si sa compar cu realitatea (hei, cele de mai sus sunt filme!). si am socotit asa: la cate crime se comit zilnic, daca aloci 5 criminalisti si politisti fiecarui caz, cu 2-3-4 zile de activitate dedicata, cu echipamente de milioane de dolari si consumabile scumpe, cu spatii generoase si amenajari de lux, cu deplasari si alte cheltuieli conexe... ar trebui sa se bage tot pib-ul in "organe". chiar credeti ca asa merg treburile?
tocmai am citit pe wikipedia, new york-ul a "servit" in 2008 nu mai putin de 523 de crime raportate. aproape doua pe zi... si cica e una din metropolele americane cele mai "cuminti"! tare as vrea sa vad cum isi impart ei bugetul si cate crime raman cu autori necunoscuti... ;)

chiar! stie careva vreun laborator de criminalistica dotat macar pe departe ca alea din csi? :))

ajutor umanitar

am vazut zilele trecute pe strada un afis umanitar de genul "120.000 euro pentru viata lui danut". poate nu era danut, poate nu erau chiar 120k, dar oricum, era o suma mare pt o operatie scumpa si grea si, probabil, riscanta.
si asa, in treacat, mi-a dat prin cap ca un apartament nou e pe la... sa zicem 40k. astea de le fac dezvoltatorii la mansarda blocurilor de patru etaje. sau avantgarden sau alte asemenea proiecte. deci in operatia aia intrau trei apartamente. scump, dar asta e, e o viata de om si unii il vor ajuta, poate, sa isi mai tarasca o vreme zilele.

dar urmatorul gand a fost la cei care dau bani pentru asa ceva... si la eficienta unui asemenea demers. si treaba mi-a sunat cam asa:
ai 120k euro, ii dai doctorilor din anglia sau cine stie unde, aia opereaza pustiul si-l fac fericitul posesor a inca zece ani de tratamente. ai ajutat un om sa moara nitel mai tarziu.
dar daca dai banii astia pe trei apartamente si le dai fara chirie unor familii nevoiase? nu vorbesc de tigani puturosi, ci de oameni care chiar se straduiesc si muncesc si incearca sa-si faca un rost... eventual niste tineri la-nceput de viata. si ii lasi sa stea acolo si sa stranga bani sa-si poata lua si ei casa sau sa faca studiile sau ceva. sau ajuti trei familii amarate si aia isi pot da copiii la scoala si ii pot hrani, ca dau banii pe astea, nu pe chirie intr-un ghetou.

dupa socoteala mea, in a doua varianta ajuti nu unul, cu 10 oameni. batrani care nu mai ajung la mila altora, tineri care-si fac o familie, familii care-si cresc si educa plozii...
dintr-o data, toata tarasenia cu operatia mi se pare al naibii de ineficienta si egoista si prosteasca. oamenii aia, chiar daca nu pun afise si nu cersesc mila nimanui, au si ei nevoie de ajutor, poate mai mult decat danut. ei au toti o viata inainte si de ei depind altii, pe care, prin urmare, ii ajuti indirect.
deci cand va mai ganditi sa dati 10 euro sau 10k euro (firme, bogatasi etc) pentru o operatie, ganditi de doua ori. poate veti folosi banii mai bine...

logica animalelor de companie de la british airways

mah dragilor, sa va spun una buna - si culmea, nu e banc.
urmeaza sa plec in canada si vreau sa-mi iau potaia cu mine. un catel de 7 kile cu tot cu zgarda. bunul simt zice ca il vaccinezi, il deparazitezi, il iei in brate si gata. eventual il bagi intr-o cusca si-l tii la picioare. sau intr-un loc aerisit si incalzit, ca avioanele au asa ceva.
i-auziti ce zic dragii de englezi pe tema asta:
1) pentru catel trebuie sa aranjez transportul cu departamentul lor de transport marfa (skybirdgenet), catre care m-a directionat o foarte draguta operatoare de la relatii cu clientii.
2) pentru ca IATA are normative clare privind dimensiunile custii, se taxeaza cu 16 kilograme
3) costurile ar fi: 742 EUR (incluzand transferul custii intre avioane in londra, care e 320EUR) + 85 EUR taxa pt vama la otopeni, ca pleci din UE.
ca sa nu mai spun ca rezervarea "poate fi facuta cu max 10 zile inaintea plecarii, dar nu mai putin de 6 zile" si mai e conditionata si de alte formalitati fezabile abia atunci. adica degeaba-mi rezerv eu bilet cu doua luni inainte, ca de caine nu vor sa stie decat in alea 4 (patru) zile!

una peste alta, daca adaug cipul (care nu-i obligatoriu nici in romania, nici in canada), vaccinurile (incluisiv antirabicul), cusca standard international si ce-o mai fi, ajung pe la 1000 (o mie) de euro sau mai mult. pentru un catel de 7 kile, pe care daca-l scot la vanzare zic mersi sa mi-l ia careva gratis!

pentru comparatie, un bilet la avion - adult de 80 si ceva de kile, cu bagaj de mana de 7 kile si bagaj de cala de 23 de kile - costa cu totul 720 de euro. si mai primesc si gustare pana la escala si masa intre continente si ocup si un scaun si mai plimba si valiza aia mare moka de la un avion la altul!

eh, si acum spuneti-mi voi, cum e cu logica si rigoarea britanicilor?

"accorderia", sau cum sa ne ajutam intre noi

ma gandeam zilele trecute la bani, la cum au ajuns ei o marfa in sine pornind de la un simplu etalon, cum am inceput de la "dau un miel pe cinci banite de grau" si am ajuns la "tot ce vezi in uzina asta valoreaza ZERO, pentru ca asa zice bursa". traim intr-o lume dominata de bani in diversele lor forme si mai ales de circulatia lor enervant de organizata dinspre buzunarele noastre spre ale altora. daca nu stiti ce-s alea taxe, impozite si preturi nejustificat de mari, traiti pe alta lume, deci textul asta nu va priveste. valea de-aici!

celor ramasi, o sa va prezint o idee simpatica: accorderia (probabil ca la noi s-ar scrie fara acel "c" dublu). ce-i aia? pai s-au gandit unii ca vanzarea-cumpararea se taxeaza, dar schimbul nu. la fel cu munca: decat sa platesc mesteri si ei pe mine si totul sub lupa fiscului, mai bine facem pe rand claca la fiecare si ne-am scos. si pentru ca nu suntem sfinti, cineva trebuie sa tina si socoteala, ca altfel unii ar da si altii ar lua si aici nu-i bordel, sa mearga lucrurile asa! de aici pana la accorderie a mai fost doar un pas, pe care chebecosii (adica locuitorii provinciei quebec din canada) l-au facut. iaca situl accorderiilor canadiene.

pe scurt: o comunitate care contorizeaza orele muncite "moka" pentru altii si iti permite sa le folosesti pentru a-i aduce pe aceia la munca la tine. pierre sapa gradina lui jean, jean mediteaza copiii lui clotilde la matematica, clotilde spala rufele lui pierre. si uite asa toti si-au vazut problema rezolvata fara tva si impozit pe venitul global. va place cum suna? mie mi-a placut la-nceput, dar, ca orice ardelean, am inceput sa fac socoteli. si mi-a iesit ca daca pierre e neurochirurg si opereaza tumoarea pe creier a lui jeanine in 6 ore, probabil ca nu i-ar ajunge ca jeanine sa-i spele de doua ori rufele cate 3 ore drept plata, chiar daca i le si pune-n uscator, ba chiar le si impatureste. si uite-asa ajung la concluzia ca si in accorderie sunt, probabil, stratificari orwelliene ale truditorilor. in orice caz, la munci echivalente ca nivel, sistemul functioneaza. cea mai buna dovada e ca se deschid tot mai multe accorderii p'acolo, dupa cum zic si ei chiar pe prima pagina.

un alt avantaj al accorderiilor este aprovizionarea la comun. nu, nu au un beci mare de unde fiecare-si ia cartofii, dar cand aduni comenzile a 150 de oameni, deja poti obtine discounturi mari de la furnizori. si uleiul, in loc sa coste 5 lei, te costa doar 3. eh, deja suna bine, nu? si-asa preturile-s umflate, de ce sa nu le aduci la un nivel realist-acceptabil?!? e ca la noi la oferte: cumperi doua salamuri, al treilea e gratis. daca trei oameni cumpara separat cate un salam, ii costa 3X. daca-si iau salamurile impreuna, platesc in total 2X. presupun ca nu e nevoie sa prezint si delicatele calcule matematico-economice care subliniaza avantajele sistemului... ;)

si mai e ceva: imprumutul solidar. nu stiu de unde si cum banii, dar membrii pot cere un imprumut comunitatii. cam ca la banca, doar ca nu platesc dobanzi si taxe ascunse iar hartogaria e mai putina. ah, si nu stiu exact in ce conditii, dar exista si posibilitatea rambursarii creditului prin munca. pentru detalii uitati-va pe sit, eu n-am acum rabdare :))

cine ne supara?

pentru ca suntem romani, ne dam veseli ca pacala sau flegmatici ca ciobanul mioritic, da' de fapt suntem suparati pe tot si pe toate. si de cand cu criza, am renuntat si la poleiala pomenita anterior.
bun, unii poate o duc bine si au numai reusite in viata de zi cu zi, se bucura de respect, le place totul despre societatea in care traiesc, legile care-i ghideaza (in sensul respectarii sau ocolirii lor), conducatorii care ii... ei bine... conduc..., dar eu, unul, stau la cozi si ma enerveaza ca trebuie sa stau la cozi, ca sunt tratat ca o sluga de cei care-s angajati slugi la stat, ca platesc dari prea mari si apoi le vad improscandu-ma suveran cu toate cele 4x4 roti pe drumurile ciuruite...
ce mai, sunt un roman tipic. cel putin asa cred
si pentru ca o injuratura nu mai valoreaza mare lucru in ziua de azi, m-am gandit sa-njuram organizat. in cor. nu neaparat la unison, ca nu ne doare acelasi lucru pe toti in acelasi timp sau in acelasi fel, da' ma rog... ceva tot o iesi. macar un compendiu de mizerie cotidiana, numai bun de extras subiectele fierbinti in mod constant. si cum bubele pornesc de la oameni (sau va inchipuiti ca relele ne vin de la satanail?!?), as zice ca poate deveni un "hitlist" de indivizi care ne supara. shoot!

p.s.: sub protectia anonimatului puteti sa va-njurati si sefii... ;)