Pereche insolita

Ascultam "ne bucuram in ciuda lor" a lui Carla's Drams si mi-a venit in cap... Steinhardt. Vorbea mosul pe undeva pe la inceputul cartzii (Jurnalul fericirii) de caile de evadare din mediul concentrationar. Lista lui, (neexhaustiva in ciuda afirmatiei lui, si destul de neoriginala), includea asumarea suferintei ca pe o medalie, ca o confirmare a valorii si a reusitei rezistentei individului. Moldoveanul zice si el sa te bucuri de toate orice-ar fi, tot ca o fronda in fatza raului inevitabil.
Ciudata asocierea, Carla's dreams si Steinhardt. Or avea in comun contextul din ce in ce mai vaduvit de libertate si mai oprimant...?

stiinta - religie

e simpatica lupta continua intre cei care spun ca cred (religiosii) si cei care spun ca stiu (adeptii stiintei). ii vad improscandu-se zilnic cu argumente, cel mai important fiind "las' ca stim noi mai bine". pozitiile lor par ireconciliabile.
dar mie mi se pare ca nu-i mare diferenta intre ei.
si unii, si ceilalti, sunt fanatici (pe noi, ceilalti, ne cam doare-n... perianal de toata discutia asta). oameni care iau o carte plina de simboluri si o ridica la rang de adevar suprem. simpatic e ca aderarea la curentul stiintific presupune... credinta. se vorbeste acolo de lucruri pe care omul nu le poate constata prin propriile simturi, lucruri atat de departe de experienta cotidiana incat nu poti decat sa crezi sau sa nu crezi. si ideea in sine, si argumentele in favoarea ei.
stiinta, ca si religia, are initiatii ei. spui "trimisul domnului cel plin de har" sau "doctorul in fizica, plin de titluri"... care-i marea diferenta? ambii iti povestesc despre lucruri pe care nu le poti verifica, dar despre care ei stiu ca-s adevarate.
ambele tabere pretind ca stiu cum a fost facuta lumea si care e rostul ei. dar cine spune ca dumnezeu nu a ales calea evolutiei ca sa faca omul si n-a creat lumea legand intre ele particule elementare? cine poate demonstra ca bosonul higgins sau dark matter nu-s creatii divine? diferenta e doar ca unii cauta explicatii din ce in ce mai departe de tangibilul empirismului fara a se desprinde total de radacinile lui, ceea ce ceilalti ar putea (si ar trebui, poate) sa defineasca simplu ca pe o cautare a detaliilor lucrarii domnului.
aici e haios islamul. din cate am citit, cele doua cai sunt usor de conciliat. totul este musulman. piatra, aerul, pasarea... tot ce exista este musulman, adica exista in conformitate cu voia lui dumnezeu (numit de ei allah). toata partea cu religia si jihadul si tambalaul mondial vine de la ideea ca trebuie sa fim BUNI musulmani. adica sa intelegem si sa acceptam ca existam conform regulilor divine. si daca admitem ca dumnezeu a creat lumea / universul folosind ce legi a vrut el (pe care le descoperim prin stiinta), gata marea chestie. oricum am gandi, suntem... buni musulmani. sau crestini. sau ce vrem noi, ca tot conform legilor lui dumnezeu functionam.

Coelho

Am scris mai demult chestia asta pe undeva, dar s-a pierdut. si mi se pare oportun sa bag ideea undeva de unde nu dispare.
Am citit cate ceva d'ale lui Coelho, zeul frustratelor. Ce frumos le zice el, sa lasi totul, sa-ti traiesti viata dupa cum te duce sufletul, sa nu faci compromisuri. Lectie bine prezentata in "Veronika se hotaraste sa moara". Frumos, romanti. Dar cum ar fi lectia daca tanti ar avea acasa doi copii si un job de rahat? Ce sa faca, sa lase copiii in strada ca sa plece ea frumos in amurg cu un print de mahala expatriat? Sa-i gatuie, ca sa fie ea libera de orice? Dar daca are o mama bolnava, ce sa faca? sa o-mpuste in cap, ca sa-si poata ea trai viata mai din plin?
E minunat ce zice Coelho, dar numai daca esti ca frunza-n vant. si chiar si atunci, vezi pe cine mai duci in alizeu, ca poate nu-s toti liberi ca tine sa-si futa directia la semnal...