romanica noastra cea minunata ne place din ce in ce mai putin. in afara de puturosi si cei fara capatai, curtati si menajati de toate guvernele, cam toti ceilalti romani fie se zbat sa faca ceva (si esueaza in proportie tot mai mare), fie isi baga picioarele in mizeria de aici si vor sa plece.
tot mai multi prieteni ma-ntreaba cum sa faca sa plece din tara. in canada. deja devine munca de uzura sa tot povestesc aceleasi lucruri, asa ca uite, pun aici liniile generale de actiune.
canada e impartita in provincii, existand un guvern federal si guverne provinciale. cererea de acordare a rezidentei se face catre guvernul federal, la ambasada canadei la bucuresti.
dosarul contine acte privind scolarizarea si munca, eventual calificarile suplimentare (incluzand cunoasterea limbii franceze si/sau engleze). din cate am auzit, procesarea dureaza cam doi ani.
o cale mai rapida ar fi solicitarea unei "recomandari" de la provincia majoritar francofona, quebec. hartia se numeste "CSQ", adica Certificat de Selection de Quebec. dosarul e la fel, dar se trimite la viena, la organul lor de "recrutare".
interviul se tine cand vin ei la bucuresti si ar fi bine sa stiti macar o boaba de franceza. oricum, ce ii intereseaza pe toti e sa vada ca sunteti activi, muncitori, capabili sa va descurcati - eventual aveti in canada prieteni dispusi sa va ajute.
bani: imigrarea costa vreo mie de euro, n-am socotit exact cat. depinde si daca plecati singuri sau cu familia. gasiti taxele in paginile la care va duc urmatoarele doua linkuri.
incepeti prin a citi ce zic chebecosii aici, sa stiti ce vrea provincia de la voi. apoi cititi ce zice canada aici, pentru a sti ce cere guvernul federal, emitentul cardului de rezident. aveti pe undeva pe sus buton "francais", in caz ca preferati limba lui de sade. chiar v-o recomand.
mai tarziu voi scrie mai multe editand textul asta, acum am trebi...
bafta!
luni, 17 mai 2010
joi, 13 mai 2010
uite alba, nu e neagra, ia bocancul la oferta!
cred ca toti am vazut numere de magie. chestii minunate, trucuri care ne fac sa credem in supranatural. ce frumos scoate individul din palarie un iepure maaare! sau face sa dispara ceasul voluntarului din public sau il sparge cu ciocanul - si uite, ceasul e bine, mersi, la locul lui!
tote astea au la baza mici smecherii care exploateaza neatentia noastra sau felul cum vederea sau auzul sau atentia functioneaza. eventual trage foloase de pe urma stereotipurilor noastre cognitive. dar cel mai des principiul e "mana e mai iute decat ochiul". iti atrage atentia intr-un punct si face smecheria intr-altul...
ei bine, asta face acum guvernul. ne abureste, ne ameteste, ne zapaceste si cand nu mai stim pe ce lume suntem, vine cu solutia miraculoasa.
am primit zilele astea o gramada de mailuri, note, informari, articole etc, toate despre marea criza bugetara si despre masurile de-a dreptul absurde care se vor lua pentru a capata banii de la fmi. toata lumea priveste la aceasta desfasurare de ororri, intoarce ochii spre bugetarii luati ca tinta, arata cu degetul punctele slabe... si toti rateaza esentialul. dupa care apare solutia miraculoasa: reducem doar X% ici, nu chimbam nimic dincolo, mai taiem pe l;a colturi si gata, pata a disparut! urale, pupaturi, atmosfera de carnaval.
hai sa vedem ce si cum.
in cazul de fata sunt aplicate doua tactici clare: "divide et impera" si "cere de 10 ori mai mult decat vrei". prima se sprijina pe stilul romanesc cu capra vecinului iar a doua pe stilul tiganesc (sau o fi evreiesc?) de negociere.
"dezbina si vei stapani":
se arunca elegant capra moarta in curtea bugetarilor. se sustine ca ei sunt povara tarii, ca din cauza lor se vor micsora pensiile (subiect mereu sensibil intr-o tara unde pensionarii cam mor de foame si boli), se vor opri subventiile la medicamente, se vor taia alocatiile pentru mame.
evident, toata lumea uraste bugetarii in primul rand pentru ca au aura de oameni cu posturi sigure si munca usoara sau deloc. atat de adanc s-a-nfipt ideea asta la noi in constiinte, ca oamenii aia nici nu indraznesc sa protesteze.
aditional, se lasa la locul lor alocatiile pentru puturosi, se nemultumind oamenii care muncesc si platesc impozite exagerate. 600 de lei pentru o mama eroina, care traieste din fatari repetate in tiganie... e o minune de mituire a unui electorat tembel dar docil. pastram salariul minim la bugetari (de parca ar conta), dar propunem impozitarea aditionala a veniturilor mai mari sau plafonarea valorica a banilor pe care-i restituim contribuabililor.
si uite asa se bat bugetarii cu nebugetarii, firmele de stat cu cele particulare, saracii cu bogatii, minoritatile cu majoritatile etc. si daca toti se bat intre ei, e simplu sa iti alegi o categorie mai puternica si sa o folosesti impotriva celorlalti. va suna cunoscut?
negocierea prin extreme:
daca am sta sa numaram problemele pe care ni le-au aruncat in fatza si solutiile monstruoase prezentate, daca am lua in serios atitudinea panicard-isterica a guvernantiulor, daca am lua totul in serios, ne-am pune streangul de gat. rezultatul aplicarii acelor masuri ar fi aneantuizarea tarii din punct de vedere social si economic. asta-i ce cer ei la-nceput. au creat o mie de probleme ca sa ne aduca la dsperare.
urmatoarea miscare e sa "cedeze" in fata presiunii noastre. adica din 1000 de masuri nepopulare, sa "se multumeasca" cu 5. reactia noastra? "uraaaa! au gasit o solutie! ne-au salvat de la iad, ne alegem doar cu un amarat de purgatoriu - si ala pe o perioada determinata!". si dintr-o miscare, asupritorul a devenit salvator. dintr-o data, pretul cerut la final ni se pare rezonabil. piedduti printre dezastre, ratam imaginea de ansamblu si inghitim galusca dintr-o miscare, ba chiar oftam usurati. ne-au incalecat, ne-au batut si acum zicem mersi ca numa' ne stau in carca... :))
adaug aici principiul distragerii atentiei:
ne arata cu degetul salariile bugetarilor, ba chiar i pe ale parlamentarilor si noi zicem ca da, acolo-i buba. ce ne fac sa scapam din vedere? cateva detalii semnificative, cum ar fi:
- se insista pe continuarea investitiilor in domenii unde contractele s-au promis deja pe spagi mari sau unde executantii sunt tot cei care hotarasc cine lucreaza. chiar nu vi se pare ciudat ca se pastreaza investitiile in drumuri care niciodata nu-s bune? ce parere aveti de banii facuti cadou bisericii in timp ce se iau bani de la pensionari? or fi aceiasi bani, nu?:D
- nimeni nu zice nimic de regiile autonome, unde banii-s ai nostri, dar salariile-s ale lor. regii care teoretic muncesc pentru noi, sa avem servicii de calitate la preturi cat mai mici, dar de fapt isi umfla bugetele, investesc in vile la munte si la mare, in masini de teren si alte accesorii de lux, dau beneficii angajatilor de parca ar fi pe mosia lor.
- nici nu se pomenesc licitatiile unde un top de hartie este cumparat cu 25 de lei, cand in magazin e 10. ghici de ce e asa scumpa hartia aia...!
- zeci sau sute de mii de oameni au decontate chiriile, de parca i-am pus noi sa se mute. si cele mai mici plafoane-s de vreo 10 milioane de lei vechi. faceti un efort de imaginatie si spuneti-mi cam cati bani se duc pe contracte mai jult sau mai putin reale (de chiriasi in casa sotiei ati auzit?)
- categorii intregi de angajati primesc bonusuri de 2-3 ori cat salariul de incadrare, daca nu mai mult. o sa faca scandal pentru acei 15% sau 25%, dar nu vreti sa stiti cati bani iau ei de fapt!
era sa zic ca suntem tampiti, ca ne lasam pacaliti asa, dar imi dau seama ca asa functionam si acum 25 de ani - atata doar, ca in loc de problema bugetarilor ne procupa coada la lapte/paine/carne/benzina. aceleasi trucuri, alti magicieni. sau aceiasi?
neplacut e si gandul ca-s destepti, stiu la fix cum sa ascunda porumbelul sub joben. si avand in vedere ca legenda noastra de capatai e despre un cioban prea sictirit sa se mai apere (ala jefuit de tovarasii lui in miorita), se poate spune ca si-au gasit poporul ideal. deja aud oameni bucurandu-se ca au scapat ieftin, deja se arunca povara in spinarea unor categorii care nu vor mai reusi sa protesteze cu succes, deja afacerile cu adevarat gaunoase sunt date uitarii, deja se taie bucati semnificative din lucruri la care oamenii au dreptul.
noapte buna, romania!
tote astea au la baza mici smecherii care exploateaza neatentia noastra sau felul cum vederea sau auzul sau atentia functioneaza. eventual trage foloase de pe urma stereotipurilor noastre cognitive. dar cel mai des principiul e "mana e mai iute decat ochiul". iti atrage atentia intr-un punct si face smecheria intr-altul...
ei bine, asta face acum guvernul. ne abureste, ne ameteste, ne zapaceste si cand nu mai stim pe ce lume suntem, vine cu solutia miraculoasa.
am primit zilele astea o gramada de mailuri, note, informari, articole etc, toate despre marea criza bugetara si despre masurile de-a dreptul absurde care se vor lua pentru a capata banii de la fmi. toata lumea priveste la aceasta desfasurare de ororri, intoarce ochii spre bugetarii luati ca tinta, arata cu degetul punctele slabe... si toti rateaza esentialul. dupa care apare solutia miraculoasa: reducem doar X% ici, nu chimbam nimic dincolo, mai taiem pe l;a colturi si gata, pata a disparut! urale, pupaturi, atmosfera de carnaval.
hai sa vedem ce si cum.
in cazul de fata sunt aplicate doua tactici clare: "divide et impera" si "cere de 10 ori mai mult decat vrei". prima se sprijina pe stilul romanesc cu capra vecinului iar a doua pe stilul tiganesc (sau o fi evreiesc?) de negociere.
"dezbina si vei stapani":
se arunca elegant capra moarta in curtea bugetarilor. se sustine ca ei sunt povara tarii, ca din cauza lor se vor micsora pensiile (subiect mereu sensibil intr-o tara unde pensionarii cam mor de foame si boli), se vor opri subventiile la medicamente, se vor taia alocatiile pentru mame.
evident, toata lumea uraste bugetarii in primul rand pentru ca au aura de oameni cu posturi sigure si munca usoara sau deloc. atat de adanc s-a-nfipt ideea asta la noi in constiinte, ca oamenii aia nici nu indraznesc sa protesteze.
aditional, se lasa la locul lor alocatiile pentru puturosi, se nemultumind oamenii care muncesc si platesc impozite exagerate. 600 de lei pentru o mama eroina, care traieste din fatari repetate in tiganie... e o minune de mituire a unui electorat tembel dar docil. pastram salariul minim la bugetari (de parca ar conta), dar propunem impozitarea aditionala a veniturilor mai mari sau plafonarea valorica a banilor pe care-i restituim contribuabililor.
si uite asa se bat bugetarii cu nebugetarii, firmele de stat cu cele particulare, saracii cu bogatii, minoritatile cu majoritatile etc. si daca toti se bat intre ei, e simplu sa iti alegi o categorie mai puternica si sa o folosesti impotriva celorlalti. va suna cunoscut?
negocierea prin extreme:
daca am sta sa numaram problemele pe care ni le-au aruncat in fatza si solutiile monstruoase prezentate, daca am lua in serios atitudinea panicard-isterica a guvernantiulor, daca am lua totul in serios, ne-am pune streangul de gat. rezultatul aplicarii acelor masuri ar fi aneantuizarea tarii din punct de vedere social si economic. asta-i ce cer ei la-nceput. au creat o mie de probleme ca sa ne aduca la dsperare.
urmatoarea miscare e sa "cedeze" in fata presiunii noastre. adica din 1000 de masuri nepopulare, sa "se multumeasca" cu 5. reactia noastra? "uraaaa! au gasit o solutie! ne-au salvat de la iad, ne alegem doar cu un amarat de purgatoriu - si ala pe o perioada determinata!". si dintr-o miscare, asupritorul a devenit salvator. dintr-o data, pretul cerut la final ni se pare rezonabil. piedduti printre dezastre, ratam imaginea de ansamblu si inghitim galusca dintr-o miscare, ba chiar oftam usurati. ne-au incalecat, ne-au batut si acum zicem mersi ca numa' ne stau in carca... :))
adaug aici principiul distragerii atentiei:
ne arata cu degetul salariile bugetarilor, ba chiar i pe ale parlamentarilor si noi zicem ca da, acolo-i buba. ce ne fac sa scapam din vedere? cateva detalii semnificative, cum ar fi:
- se insista pe continuarea investitiilor in domenii unde contractele s-au promis deja pe spagi mari sau unde executantii sunt tot cei care hotarasc cine lucreaza. chiar nu vi se pare ciudat ca se pastreaza investitiile in drumuri care niciodata nu-s bune? ce parere aveti de banii facuti cadou bisericii in timp ce se iau bani de la pensionari? or fi aceiasi bani, nu?:D
- nimeni nu zice nimic de regiile autonome, unde banii-s ai nostri, dar salariile-s ale lor. regii care teoretic muncesc pentru noi, sa avem servicii de calitate la preturi cat mai mici, dar de fapt isi umfla bugetele, investesc in vile la munte si la mare, in masini de teren si alte accesorii de lux, dau beneficii angajatilor de parca ar fi pe mosia lor.
- nici nu se pomenesc licitatiile unde un top de hartie este cumparat cu 25 de lei, cand in magazin e 10. ghici de ce e asa scumpa hartia aia...!
- zeci sau sute de mii de oameni au decontate chiriile, de parca i-am pus noi sa se mute. si cele mai mici plafoane-s de vreo 10 milioane de lei vechi. faceti un efort de imaginatie si spuneti-mi cam cati bani se duc pe contracte mai jult sau mai putin reale (de chiriasi in casa sotiei ati auzit?)
- categorii intregi de angajati primesc bonusuri de 2-3 ori cat salariul de incadrare, daca nu mai mult. o sa faca scandal pentru acei 15% sau 25%, dar nu vreti sa stiti cati bani iau ei de fapt!
era sa zic ca suntem tampiti, ca ne lasam pacaliti asa, dar imi dau seama ca asa functionam si acum 25 de ani - atata doar, ca in loc de problema bugetarilor ne procupa coada la lapte/paine/carne/benzina. aceleasi trucuri, alti magicieni. sau aceiasi?
neplacut e si gandul ca-s destepti, stiu la fix cum sa ascunda porumbelul sub joben. si avand in vedere ca legenda noastra de capatai e despre un cioban prea sictirit sa se mai apere (ala jefuit de tovarasii lui in miorita), se poate spune ca si-au gasit poporul ideal. deja aud oameni bucurandu-se ca au scapat ieftin, deja se arunca povara in spinarea unor categorii care nu vor mai reusi sa protesteze cu succes, deja afacerile cu adevarat gaunoase sunt date uitarii, deja se taie bucati semnificative din lucruri la care oamenii au dreptul.
noapte buna, romania!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
