evolutie

se spune ca omenirea a pornit dintr-un singul loc, pe undeva prin africa. si ca s-a raspandit in intreaga lume. mi-am amintit de treaba asta cand am auzit din nou un chebecos vorbind despre imigranti/canadieni nativi si i-am explicat si lui, ca si atatia altora, ca poate nu el sau tac-su, da' strabunica-su' SIGUR a venit incoace cu barca. deci si el e imigrant, doar ca e nitel mai vechi. ca in mod cert, acum 700 de ani neamul lui tara braul prin europa, dand cu sapa pe la vreun mosier.
si atunci mi-am dat seama de un lucru: oamenii nu evolueaza la fel. se pare ca nu-s capabili...

acum n-spe mii de ani am plecat toti din africa. am colonizat peninsula arabiei, europa, asia, americile.
egiptul si mesopotamia au fost mari centre de civilizatie. au venit gramada peste ei migratorii necivilizati si i-au dat inapoi, le-au busit cultura si baza tehnico-materiala.
europa a avut romanii, care au evoluat frumos pana i-au napadit barbarii. apoi iluminismul, busit de biserica si razboaie.
asiaticii au fost desteptii planetei multa vreme, un fel de iluminism prelungit pe care, din pacate, l-au legat de feudalism pana i-au impins europenii in epoca moderna.
americile au avut civilizatii mari, cu tehnologii mai putin avansate, dar cultura bogata si constructii monumentale, cu oranduiri sociale clare etc. i-au cam sters de pe harta niste albi care credeau ca daca faci baie te imbolnavesti... dar aveau cai si arme de foc (le-a zis careva "merci" chinezilor?).

si acuma ajung iar la africa. in miile astea de ani, negrii n-au facut nimic. n-au evoluat, n-au construit, n-au... nimic. NIMIC! cum naiba e posibil, m-am intrebat? si concluzia mea e ca negrii nu-s capabili de evolutie. desi de la ei s-a plecat (deci la baza suntem toti negri, hihihi!) si de acolo au pornit toate popoarele astea marete, creatoare, umane, negrii au ramas primitivi. au calitati de baza (fizice), importante pentru salbatici, dar ca dezvoltare intelectuala au stagnat mii de ani. chiar si acum au doar cateva orase civilizate (construite de albi) si se omoara trib pe trib (cu arme facute de albi, ca altfel ar ramane tot la arc, sageata, sulita de lemn). si ii vad in oras in fiecare zi, sunt la fel de primitivi, abia daca au reusit sa se adapteze la cultura moderna. ma uit la ei si ma gandesc ca-s cam la acelasi nivel cu tiganii nostri - niste intrusi zgomotosi, nesimtiti, incompetenti, puturosi... dar puitori. si importanti pentru ca natalitatea mare ii face o buna masa de manevra in alegeri. of!, democratia asta...! daca stiau americanii acum cateva sute de ani ca sclavii aia tampiti o sa ajunga minoritate majoritara, care le impune legi si conduite, cred ca ii lasau la ei in africa, isi suflecau manecile si puneau mana pe sapa. poate le era mai greu, dar evitau noua invazie involutiva. lenea se plateste si, ca si pana acum in istorie, primitivii sunt cotropitori.

despre frustrari

citeam ce spune o prietena in blogul ei si ma gandeam... cati ajung in piramida lui maslow in varf? io-s departe de el, dar deh, ca lacusta, sar in sus si ma imaginez vultur. si ma gandesc ca ar fi frumos sa ajung acolo, la varf, dar oare lipsa unui tel mai inalt, a unui obiectiv neatins, nu m-ar face sa fiu frustrat?
acum ceva vreme am constatat ca orice as avea, vreau mai mult. oriunde m-as afla, imi doresc sa fiu in alta parte. oricum as fi, mi-ar place sa fiu nitel altfel.
si cu timpul am invatat ca traim mereu in frustrari daca o tinem asa. ca nevoile or fi ele ierarhizate in piramida aia, dar peste unele niveluri poti sari. sau poti sa te raportezi nu la ce ar putea fi, ci la ceea ce este; nu la ce au altii, ci la ce ai tu; nu la potential, ci la concret.
suntem educati in stilul motto-ului olimpic: citius, altius, fortius... si pierdem zilnic bucuria pentru ceea ce avem deja. mai repede? mai sus? mai tare? de ce? unde se-ncadreaza nevoia de toate astea? chiar e o nevoie? cand mergeam la munca cu transportul in comun imi doream o masina. am cumparat-o. o geo metro botezata imediat "bebette" (goanga). apoi m-am gandit ca mi-ar place sa am o masina care merge mai repede. ma simteam... cumva mai mic decat cei cu motoare de doi litri si demaraj infipt. acum, muierea urmeaza sa nasca. ma gandesc ca mi-ar trebui un protbagaj mai mare, sa incapa si caruciorul. dar stau si socotesc: chiar imi trebuie? daca scot prostiile din portbagajul asta, incape ce e necesar pentru copil. si bebette, chiar daca e mai puturoasa (masina de student sau de muiere incepatoare), isi face treaba si ne va cara unde vom avea nevoie. nu in zbor, ci catinel, cat sa putem sa ascultam un cd cu muzica buna si sa discutam pe tihna ce avem de facut sau ce am vazut sau ce gandim.
mi-e draga bebette, am chinuit-o doi ani si inca ma suporta; i-am schimbat unele piese dar e tot ea, goanga mea puturoasa. ce m-o fi apucat, sa vreau alta? daca stau sa ma gandesc, nu am cu adevarat nevoie de altceva. si de buburuza mea argintie ma leaga o gramada de amintiri...
incet-incet, ca si cu masina, am invatat sa procedez cu toate: sa ma bucur de ceea ce am. nu vreau mai mult, pentru ca orice upgrade vine cu un pret pe care nu-s dispus sa-l platesc. prefer sa ma ocup de mine, nu de ceea ce am ;)
ah, uitam de subiectul "agresivitate". cred ca agresivitatea vine din frustrari si scurt-circuiteaza nivelurile alea din piramida. nehalitii sunt frustrati ca altii au ce manca - si ii urasc, asa cum spunea corina in alt text. marginalizatii sunt frustrati ca nu-s in centrul atentiei si pornesc miscari pt egalitate. prostii se lupta... adica nu, aia nu au frustrari, prostia vine la pachet cu convingerea ca esti valoros, poate doar esti frustrat ca nu vad si altii treaba asta :))
in mod cert, intr-o societate care ne alieneaza pentru a ne controla mai bine, toti suntem frustrati ca nu prea contam. ni se da nitica atentie la alegeri, ca trebuie sa punem stampila, in rest nu ne baga nimeni in seama. si pentru ca e aproape imposibil sa te lupti cu puterea, multi devin agresivi fata de cei din preajma. incearca sa-si afirme identitatea, sa-si manifeste prezenta, sa schimbe ceva, oricat de mic, ca sa nu se mai simta lipsiti de valoare. si atunci te toarna ca ti-ai tras de urechi copilul, ca ai pus hartie in cosul cu deseuri nereciclabile, ca te-ai uitat urat la un cretin care voia sa treaca strada dar nu se hotara sa faca primul pas...
suntem agresivi ca sa simtim ca existam.

mama lor de imperiali !

iar a ras muierea de mine. nu ca n-as fi obsnuit - ba chiar ma amuza.
puneam laptele din pungi in sticla. e mai practic asa, ca doi litri la sticla de plastic costa aproape 4 dolari, pe cand o punga cu pungi, cu patru litri de lapte de acelasi fel, costa cinci dolari.

ai zice ca treaba e simpla: patru litri in pungi inseamna patru pungi de cate un litru sau doua pungi de cate doi litri. logic, nu? ei, si dupa ce am pus in sticla prima punga, am pus niste lapte la-ncalzit si am desfacut a doua punga, sa nu stea sticla pe doua treimi goala. si surpriza! laptele a inceput sa dea pe dinafara, in rasetele muierii mele. care probabil se distra de mutra mea aiurita.

am reluat in minte socoteala: am pus o punga in sticla, am folosit o parte din lapte, am pus litrul al doilea... ce naiba?!?!?!?" raspunsul a venit de la vasi: "astea-s pungi canadiene, sunt trei, nu patru in punga mare!". incredul, am mers sa verific si da, fusesera trei. de cate 1,33 litri fiecare. pfffff! la naiba cu masurile lor ciudate! bere la 344 sau 355 militri, sticle de 0,74 sau 0,9j'ceva litri, stalpii casei la un picior sau 12 pusi (inci pt anglofoni, tzoli pt germanofoni), distantele in mile terestre (1,6 si ceva kilometri)... astia n-au auzit de sistemul international de masura?!?!?

drumul spre canada

romanica noastra cea minunata ne place din ce in ce mai putin. in afara de puturosi si cei fara capatai, curtati si menajati de toate guvernele, cam toti ceilalti romani fie se zbat sa faca ceva (si esueaza in proportie tot mai mare), fie isi baga picioarele in mizeria de aici si vor sa plece.
tot mai multi prieteni ma-ntreaba cum sa faca sa plece din tara. in canada. deja devine munca de uzura sa tot povestesc aceleasi lucruri, asa ca uite, pun aici liniile generale de actiune.

canada e impartita in provincii, existand un guvern federal si guverne provinciale. cererea de acordare a rezidentei se face catre guvernul federal, la ambasada canadei la bucuresti.
dosarul contine acte privind scolarizarea si munca, eventual calificarile suplimentare (incluzand cunoasterea limbii franceze si/sau engleze). din cate am auzit, procesarea dureaza cam doi ani.
o cale mai rapida ar fi solicitarea unei "recomandari" de la provincia majoritar francofona, quebec. hartia se numeste "CSQ", adica Certificat de Selection de Quebec. dosarul e la fel, dar se trimite la viena, la organul lor de "recrutare".
interviul se tine cand vin ei la bucuresti si ar fi bine sa stiti macar o boaba de franceza. oricum, ce ii intereseaza pe toti e sa vada ca sunteti activi, muncitori, capabili sa va descurcati - eventual aveti in canada prieteni dispusi sa va ajute.

bani: imigrarea costa vreo mie de euro, n-am socotit exact cat. depinde si daca plecati singuri sau cu familia. gasiti taxele in paginile la care va duc urmatoarele doua linkuri.

incepeti prin a citi ce zic chebecosii aici, sa stiti ce vrea provincia de la voi. apoi cititi ce zice canada aici, pentru a sti ce cere guvernul federal, emitentul cardului de rezident. aveti pe undeva pe sus buton "francais", in caz ca preferati limba lui de sade. chiar v-o recomand.

mai tarziu voi scrie mai multe editand textul asta, acum am trebi...

bafta!

uite alba, nu e neagra, ia bocancul la oferta!

cred ca toti am vazut numere de magie. chestii minunate, trucuri care ne fac sa credem in supranatural. ce frumos scoate individul din palarie un iepure maaare! sau face sa dispara ceasul voluntarului din public sau il sparge cu ciocanul - si uite, ceasul e bine, mersi, la locul lui!
tote astea au la baza mici smecherii care exploateaza neatentia noastra sau felul cum vederea sau auzul sau atentia functioneaza. eventual trage foloase de pe urma stereotipurilor noastre cognitive. dar cel mai des principiul e "mana e mai iute decat ochiul". iti atrage atentia intr-un punct si face smecheria intr-altul...
ei bine, asta face acum guvernul. ne abureste, ne ameteste, ne zapaceste si cand nu mai stim pe ce lume suntem, vine cu solutia miraculoasa.
am primit zilele astea o gramada de mailuri, note, informari, articole etc, toate despre marea criza bugetara si despre masurile de-a dreptul absurde care se vor lua pentru a capata banii de la fmi. toata lumea priveste la aceasta desfasurare de ororri, intoarce ochii spre bugetarii luati ca tinta, arata cu degetul punctele slabe... si toti rateaza esentialul. dupa care apare solutia miraculoasa: reducem doar X% ici, nu chimbam nimic dincolo, mai taiem pe l;a colturi si gata, pata a disparut! urale, pupaturi, atmosfera de carnaval.
hai sa vedem ce si cum.

in cazul de fata sunt aplicate doua tactici clare: "divide et impera" si "cere de 10 ori mai mult decat vrei". prima se sprijina pe stilul romanesc cu capra vecinului iar a doua pe stilul tiganesc (sau o fi evreiesc?) de negociere.

"dezbina si vei stapani":
se arunca elegant capra moarta in curtea bugetarilor. se sustine ca ei sunt povara tarii, ca din cauza lor se vor micsora pensiile (subiect mereu sensibil intr-o tara unde pensionarii cam mor de foame si boli), se vor opri subventiile la medicamente, se vor taia alocatiile pentru mame.
evident, toata lumea uraste bugetarii in primul rand pentru ca au aura de oameni cu posturi sigure si munca usoara sau deloc. atat de adanc s-a-nfipt ideea asta la noi in constiinte, ca oamenii aia nici nu indraznesc sa protesteze.
aditional, se lasa la locul lor alocatiile pentru puturosi, se nemultumind oamenii care muncesc si platesc impozite exagerate. 600 de lei pentru o mama eroina, care traieste din fatari repetate in tiganie... e o minune de mituire a unui electorat tembel dar docil. pastram salariul minim la bugetari (de parca ar conta), dar propunem impozitarea aditionala a veniturilor mai mari sau plafonarea valorica a banilor pe care-i restituim contribuabililor.
si uite asa se bat bugetarii cu nebugetarii, firmele de stat cu cele particulare, saracii cu bogatii, minoritatile cu majoritatile etc. si daca toti se bat intre ei, e simplu sa iti alegi o categorie mai puternica si sa o folosesti impotriva celorlalti. va suna cunoscut?


negocierea prin extreme:
daca am sta sa numaram problemele pe care ni le-au aruncat in fatza si solutiile monstruoase prezentate, daca am lua in serios atitudinea panicard-isterica a guvernantiulor, daca am lua totul in serios, ne-am pune streangul de gat. rezultatul aplicarii acelor masuri ar fi aneantuizarea tarii din punct de vedere social si economic. asta-i ce cer ei la-nceput. au creat o mie de probleme ca sa ne aduca la dsperare.
urmatoarea miscare e sa "cedeze" in fata presiunii noastre. adica din 1000 de masuri nepopulare, sa "se multumeasca" cu 5. reactia noastra? "uraaaa! au gasit o solutie! ne-au salvat de la iad, ne alegem doar cu un amarat de purgatoriu - si ala pe o perioada determinata!". si dintr-o miscare, asupritorul a devenit salvator. dintr-o data, pretul cerut la final ni se pare rezonabil. piedduti printre dezastre, ratam imaginea de ansamblu si inghitim galusca dintr-o miscare, ba chiar oftam usurati. ne-au incalecat, ne-au batut si acum zicem mersi ca numa' ne stau in carca... :))

adaug aici principiul distragerii atentiei:
ne arata cu degetul salariile bugetarilor, ba chiar i pe ale parlamentarilor si noi zicem ca da, acolo-i buba. ce ne fac sa scapam din vedere? cateva detalii semnificative, cum ar fi:
- se insista pe continuarea investitiilor in domenii unde contractele s-au promis deja pe spagi mari sau unde executantii sunt tot cei care hotarasc cine lucreaza. chiar nu vi se pare ciudat ca se pastreaza investitiile in drumuri care niciodata nu-s bune? ce parere aveti de banii facuti cadou bisericii in timp ce se iau bani de la pensionari? or fi aceiasi bani, nu?:D
- nimeni nu zice nimic de regiile autonome, unde banii-s ai nostri, dar salariile-s ale lor. regii care teoretic muncesc pentru noi, sa avem servicii de calitate la preturi cat mai mici, dar de fapt isi umfla bugetele, investesc in vile la munte si la mare, in masini de teren si alte accesorii de lux, dau beneficii angajatilor de parca ar fi pe mosia lor.
- nici nu se pomenesc licitatiile unde un top de hartie este cumparat cu 25 de lei, cand in magazin e 10. ghici de ce e asa scumpa hartia aia...!
- zeci sau sute de mii de oameni au decontate chiriile, de parca i-am pus noi sa se mute. si cele mai mici plafoane-s de vreo 10 milioane de lei vechi. faceti un efort de imaginatie si spuneti-mi cam cati bani se duc pe contracte mai jult sau mai putin reale (de chiriasi in casa sotiei ati auzit?)
- categorii intregi de angajati primesc bonusuri de 2-3 ori cat salariul de incadrare, daca nu mai mult. o sa faca scandal pentru acei 15% sau 25%, dar nu vreti sa stiti cati bani iau ei de fapt!

era sa zic ca suntem tampiti, ca ne lasam pacaliti asa, dar imi dau seama ca asa functionam si acum 25 de ani - atata doar, ca in loc de problema bugetarilor ne procupa coada la lapte/paine/carne/benzina. aceleasi trucuri, alti magicieni. sau aceiasi?
neplacut e si gandul ca-s destepti, stiu la fix cum sa ascunda porumbelul sub joben. si avand in vedere ca legenda noastra de capatai e despre un cioban prea sictirit sa se mai apere (ala jefuit de tovarasii lui in miorita), se poate spune ca si-au gasit poporul ideal. deja aud oameni bucurandu-se ca au scapat ieftin, deja se arunca povara in spinarea unor categorii care nu vor mai reusi sa protesteze cu succes, deja afacerile cu adevarat gaunoase sunt date uitarii, deja se taie bucati semnificative din lucruri la care oamenii au dreptul.

noapte buna, romania!

povestile cu politisti

va uitati la filme gen csi (alea multele), jordan, ncis etc? cred ca majoritatea se uita, fie pentru a admira scamatoriile tehnice ale criminalistilor, fie pentru a invata ce sa nu faca daca incalca legea.
oricum, ideea e ca orice ai face, oricat timp ar trece, tot e ceva ce te da de gol, ca oamenii aia gasesc mereu un detaliu microscopic care sa te incrimineze. educatie cu televizorul...

dar am stat si eu sa ma uit la ce vad pe ecran si sa compar cu realitatea (hei, cele de mai sus sunt filme!). si am socotit asa: la cate crime se comit zilnic, daca aloci 5 criminalisti si politisti fiecarui caz, cu 2-3-4 zile de activitate dedicata, cu echipamente de milioane de dolari si consumabile scumpe, cu spatii generoase si amenajari de lux, cu deplasari si alte cheltuieli conexe... ar trebui sa se bage tot pib-ul in "organe". chiar credeti ca asa merg treburile?
tocmai am citit pe wikipedia, new york-ul a "servit" in 2008 nu mai putin de 523 de crime raportate. aproape doua pe zi... si cica e una din metropolele americane cele mai "cuminti"! tare as vrea sa vad cum isi impart ei bugetul si cate crime raman cu autori necunoscuti... ;)

chiar! stie careva vreun laborator de criminalistica dotat macar pe departe ca alea din csi? :))

ajutor umanitar

am vazut zilele trecute pe strada un afis umanitar de genul "120.000 euro pentru viata lui danut". poate nu era danut, poate nu erau chiar 120k, dar oricum, era o suma mare pt o operatie scumpa si grea si, probabil, riscanta.
si asa, in treacat, mi-a dat prin cap ca un apartament nou e pe la... sa zicem 40k. astea de le fac dezvoltatorii la mansarda blocurilor de patru etaje. sau avantgarden sau alte asemenea proiecte. deci in operatia aia intrau trei apartamente. scump, dar asta e, e o viata de om si unii il vor ajuta, poate, sa isi mai tarasca o vreme zilele.

dar urmatorul gand a fost la cei care dau bani pentru asa ceva... si la eficienta unui asemenea demers. si treaba mi-a sunat cam asa:
ai 120k euro, ii dai doctorilor din anglia sau cine stie unde, aia opereaza pustiul si-l fac fericitul posesor a inca zece ani de tratamente. ai ajutat un om sa moara nitel mai tarziu.
dar daca dai banii astia pe trei apartamente si le dai fara chirie unor familii nevoiase? nu vorbesc de tigani puturosi, ci de oameni care chiar se straduiesc si muncesc si incearca sa-si faca un rost... eventual niste tineri la-nceput de viata. si ii lasi sa stea acolo si sa stranga bani sa-si poata lua si ei casa sau sa faca studiile sau ceva. sau ajuti trei familii amarate si aia isi pot da copiii la scoala si ii pot hrani, ca dau banii pe astea, nu pe chirie intr-un ghetou.

dupa socoteala mea, in a doua varianta ajuti nu unul, cu 10 oameni. batrani care nu mai ajung la mila altora, tineri care-si fac o familie, familii care-si cresc si educa plozii...
dintr-o data, toata tarasenia cu operatia mi se pare al naibii de ineficienta si egoista si prosteasca. oamenii aia, chiar daca nu pun afise si nu cersesc mila nimanui, au si ei nevoie de ajutor, poate mai mult decat danut. ei au toti o viata inainte si de ei depind altii, pe care, prin urmare, ii ajuti indirect.
deci cand va mai ganditi sa dati 10 euro sau 10k euro (firme, bogatasi etc) pentru o operatie, ganditi de doua ori. poate veti folosi banii mai bine...

logica animalelor de companie de la british airways

mah dragilor, sa va spun una buna - si culmea, nu e banc.
urmeaza sa plec in canada si vreau sa-mi iau potaia cu mine. un catel de 7 kile cu tot cu zgarda. bunul simt zice ca il vaccinezi, il deparazitezi, il iei in brate si gata. eventual il bagi intr-o cusca si-l tii la picioare. sau intr-un loc aerisit si incalzit, ca avioanele au asa ceva.
i-auziti ce zic dragii de englezi pe tema asta:
1) pentru catel trebuie sa aranjez transportul cu departamentul lor de transport marfa (skybirdgenet), catre care m-a directionat o foarte draguta operatoare de la relatii cu clientii.
2) pentru ca IATA are normative clare privind dimensiunile custii, se taxeaza cu 16 kilograme
3) costurile ar fi: 742 EUR (incluzand transferul custii intre avioane in londra, care e 320EUR) + 85 EUR taxa pt vama la otopeni, ca pleci din UE.
ca sa nu mai spun ca rezervarea "poate fi facuta cu max 10 zile inaintea plecarii, dar nu mai putin de 6 zile" si mai e conditionata si de alte formalitati fezabile abia atunci. adica degeaba-mi rezerv eu bilet cu doua luni inainte, ca de caine nu vor sa stie decat in alea 4 (patru) zile!

una peste alta, daca adaug cipul (care nu-i obligatoriu nici in romania, nici in canada), vaccinurile (incluisiv antirabicul), cusca standard international si ce-o mai fi, ajung pe la 1000 (o mie) de euro sau mai mult. pentru un catel de 7 kile, pe care daca-l scot la vanzare zic mersi sa mi-l ia careva gratis!

pentru comparatie, un bilet la avion - adult de 80 si ceva de kile, cu bagaj de mana de 7 kile si bagaj de cala de 23 de kile - costa cu totul 720 de euro. si mai primesc si gustare pana la escala si masa intre continente si ocup si un scaun si mai plimba si valiza aia mare moka de la un avion la altul!

eh, si acum spuneti-mi voi, cum e cu logica si rigoarea britanicilor?

"accorderia", sau cum sa ne ajutam intre noi

ma gandeam zilele trecute la bani, la cum au ajuns ei o marfa in sine pornind de la un simplu etalon, cum am inceput de la "dau un miel pe cinci banite de grau" si am ajuns la "tot ce vezi in uzina asta valoreaza ZERO, pentru ca asa zice bursa". traim intr-o lume dominata de bani in diversele lor forme si mai ales de circulatia lor enervant de organizata dinspre buzunarele noastre spre ale altora. daca nu stiti ce-s alea taxe, impozite si preturi nejustificat de mari, traiti pe alta lume, deci textul asta nu va priveste. valea de-aici!

celor ramasi, o sa va prezint o idee simpatica: accorderia (probabil ca la noi s-ar scrie fara acel "c" dublu). ce-i aia? pai s-au gandit unii ca vanzarea-cumpararea se taxeaza, dar schimbul nu. la fel cu munca: decat sa platesc mesteri si ei pe mine si totul sub lupa fiscului, mai bine facem pe rand claca la fiecare si ne-am scos. si pentru ca nu suntem sfinti, cineva trebuie sa tina si socoteala, ca altfel unii ar da si altii ar lua si aici nu-i bordel, sa mearga lucrurile asa! de aici pana la accorderie a mai fost doar un pas, pe care chebecosii (adica locuitorii provinciei quebec din canada) l-au facut. iaca situl accorderiilor canadiene.

pe scurt: o comunitate care contorizeaza orele muncite "moka" pentru altii si iti permite sa le folosesti pentru a-i aduce pe aceia la munca la tine. pierre sapa gradina lui jean, jean mediteaza copiii lui clotilde la matematica, clotilde spala rufele lui pierre. si uite asa toti si-au vazut problema rezolvata fara tva si impozit pe venitul global. va place cum suna? mie mi-a placut la-nceput, dar, ca orice ardelean, am inceput sa fac socoteli. si mi-a iesit ca daca pierre e neurochirurg si opereaza tumoarea pe creier a lui jeanine in 6 ore, probabil ca nu i-ar ajunge ca jeanine sa-i spele de doua ori rufele cate 3 ore drept plata, chiar daca i le si pune-n uscator, ba chiar le si impatureste. si uite-asa ajung la concluzia ca si in accorderie sunt, probabil, stratificari orwelliene ale truditorilor. in orice caz, la munci echivalente ca nivel, sistemul functioneaza. cea mai buna dovada e ca se deschid tot mai multe accorderii p'acolo, dupa cum zic si ei chiar pe prima pagina.

un alt avantaj al accorderiilor este aprovizionarea la comun. nu, nu au un beci mare de unde fiecare-si ia cartofii, dar cand aduni comenzile a 150 de oameni, deja poti obtine discounturi mari de la furnizori. si uleiul, in loc sa coste 5 lei, te costa doar 3. eh, deja suna bine, nu? si-asa preturile-s umflate, de ce sa nu le aduci la un nivel realist-acceptabil?!? e ca la noi la oferte: cumperi doua salamuri, al treilea e gratis. daca trei oameni cumpara separat cate un salam, ii costa 3X. daca-si iau salamurile impreuna, platesc in total 2X. presupun ca nu e nevoie sa prezint si delicatele calcule matematico-economice care subliniaza avantajele sistemului... ;)

si mai e ceva: imprumutul solidar. nu stiu de unde si cum banii, dar membrii pot cere un imprumut comunitatii. cam ca la banca, doar ca nu platesc dobanzi si taxe ascunse iar hartogaria e mai putina. ah, si nu stiu exact in ce conditii, dar exista si posibilitatea rambursarii creditului prin munca. pentru detalii uitati-va pe sit, eu n-am acum rabdare :))

cine ne supara?

pentru ca suntem romani, ne dam veseli ca pacala sau flegmatici ca ciobanul mioritic, da' de fapt suntem suparati pe tot si pe toate. si de cand cu criza, am renuntat si la poleiala pomenita anterior.
bun, unii poate o duc bine si au numai reusite in viata de zi cu zi, se bucura de respect, le place totul despre societatea in care traiesc, legile care-i ghideaza (in sensul respectarii sau ocolirii lor), conducatorii care ii... ei bine... conduc..., dar eu, unul, stau la cozi si ma enerveaza ca trebuie sa stau la cozi, ca sunt tratat ca o sluga de cei care-s angajati slugi la stat, ca platesc dari prea mari si apoi le vad improscandu-ma suveran cu toate cele 4x4 roti pe drumurile ciuruite...
ce mai, sunt un roman tipic. cel putin asa cred
si pentru ca o injuratura nu mai valoreaza mare lucru in ziua de azi, m-am gandit sa-njuram organizat. in cor. nu neaparat la unison, ca nu ne doare acelasi lucru pe toti in acelasi timp sau in acelasi fel, da' ma rog... ceva tot o iesi. macar un compendiu de mizerie cotidiana, numai bun de extras subiectele fierbinti in mod constant. si cum bubele pornesc de la oameni (sau va inchipuiti ca relele ne vin de la satanail?!?), as zice ca poate deveni un "hitlist" de indivizi care ne supara. shoot!

p.s.: sub protectia anonimatului puteti sa va-njurati si sefii... ;)