luni, 19 aprilie 2010

povestile cu politisti

va uitati la filme gen csi (alea multele), jordan, ncis etc? cred ca majoritatea se uita, fie pentru a admira scamatoriile tehnice ale criminalistilor, fie pentru a invata ce sa nu faca daca incalca legea.
oricum, ideea e ca orice ai face, oricat timp ar trece, tot e ceva ce te da de gol, ca oamenii aia gasesc mereu un detaliu microscopic care sa te incrimineze. educatie cu televizorul...

dar am stat si eu sa ma uit la ce vad pe ecran si sa compar cu realitatea (hei, cele de mai sus sunt filme!). si am socotit asa: la cate crime se comit zilnic, daca aloci 5 criminalisti si politisti fiecarui caz, cu 2-3-4 zile de activitate dedicata, cu echipamente de milioane de dolari si consumabile scumpe, cu spatii generoase si amenajari de lux, cu deplasari si alte cheltuieli conexe... ar trebui sa se bage tot pib-ul in "organe". chiar credeti ca asa merg treburile?
tocmai am citit pe wikipedia, new york-ul a "servit" in 2008 nu mai putin de 523 de crime raportate. aproape doua pe zi... si cica e una din metropolele americane cele mai "cuminti"! tare as vrea sa vad cum isi impart ei bugetul si cate crime raman cu autori necunoscuti... ;)

chiar! stie careva vreun laborator de criminalistica dotat macar pe departe ca alea din csi? :))

duminică, 18 aprilie 2010

ajutor umanitar

am vazut zilele trecute pe strada un afis umanitar de genul "120.000 euro pentru viata lui danut". poate nu era danut, poate nu erau chiar 120k, dar oricum, era o suma mare pt o operatie scumpa si grea si, probabil, riscanta.
si asa, in treacat, mi-a dat prin cap ca un apartament nou e pe la... sa zicem 40k. astea de le fac dezvoltatorii la mansarda blocurilor de patru etaje. sau avantgarden sau alte asemenea proiecte. deci in operatia aia intrau trei apartamente. scump, dar asta e, e o viata de om si unii il vor ajuta, poate, sa isi mai tarasca o vreme zilele.

dar urmatorul gand a fost la cei care dau bani pentru asa ceva... si la eficienta unui asemenea demers. si treaba mi-a sunat cam asa:
ai 120k euro, ii dai doctorilor din anglia sau cine stie unde, aia opereaza pustiul si-l fac fericitul posesor a inca zece ani de tratamente. ai ajutat un om sa moara nitel mai tarziu.
dar daca dai banii astia pe trei apartamente si le dai fara chirie unor familii nevoiase? nu vorbesc de tigani puturosi, ci de oameni care chiar se straduiesc si muncesc si incearca sa-si faca un rost... eventual niste tineri la-nceput de viata. si ii lasi sa stea acolo si sa stranga bani sa-si poata lua si ei casa sau sa faca studiile sau ceva. sau ajuti trei familii amarate si aia isi pot da copiii la scoala si ii pot hrani, ca dau banii pe astea, nu pe chirie intr-un ghetou.

dupa socoteala mea, in a doua varianta ajuti nu unul, cu 10 oameni. batrani care nu mai ajung la mila altora, tineri care-si fac o familie, familii care-si cresc si educa plozii...
dintr-o data, toata tarasenia cu operatia mi se pare al naibii de ineficienta si egoista si prosteasca. oamenii aia, chiar daca nu pun afise si nu cersesc mila nimanui, au si ei nevoie de ajutor, poate mai mult decat danut. ei au toti o viata inainte si de ei depind altii, pe care, prin urmare, ii ajuti indirect.
deci cand va mai ganditi sa dati 10 euro sau 10k euro (firme, bogatasi etc) pentru o operatie, ganditi de doua ori. poate veti folosi banii mai bine...

miercuri, 14 aprilie 2010

logica animalelor de companie de la british airways

mah dragilor, sa va spun una buna - si culmea, nu e banc.
urmeaza sa plec in canada si vreau sa-mi iau potaia cu mine. un catel de 7 kile cu tot cu zgarda. bunul simt zice ca il vaccinezi, il deparazitezi, il iei in brate si gata. eventual il bagi intr-o cusca si-l tii la picioare. sau intr-un loc aerisit si incalzit, ca avioanele au asa ceva.
i-auziti ce zic dragii de englezi pe tema asta:
1) pentru catel trebuie sa aranjez transportul cu departamentul lor de transport marfa (skybirdgenet), catre care m-a directionat o foarte draguta operatoare de la relatii cu clientii.
2) pentru ca IATA are normative clare privind dimensiunile custii, se taxeaza cu 16 kilograme
3) costurile ar fi: 742 EUR (incluzand transferul custii intre avioane in londra, care e 320EUR) + 85 EUR taxa pt vama la otopeni, ca pleci din UE.
ca sa nu mai spun ca rezervarea "poate fi facuta cu max 10 zile inaintea plecarii, dar nu mai putin de 6 zile" si mai e conditionata si de alte formalitati fezabile abia atunci. adica degeaba-mi rezerv eu bilet cu doua luni inainte, ca de caine nu vor sa stie decat in alea 4 (patru) zile!

una peste alta, daca adaug cipul (care nu-i obligatoriu nici in romania, nici in canada), vaccinurile (incluisiv antirabicul), cusca standard international si ce-o mai fi, ajung pe la 1000 (o mie) de euro sau mai mult. pentru un catel de 7 kile, pe care daca-l scot la vanzare zic mersi sa mi-l ia careva gratis!

pentru comparatie, un bilet la avion - adult de 80 si ceva de kile, cu bagaj de mana de 7 kile si bagaj de cala de 23 de kile - costa cu totul 720 de euro. si mai primesc si gustare pana la escala si masa intre continente si ocup si un scaun si mai plimba si valiza aia mare moka de la un avion la altul!

eh, si acum spuneti-mi voi, cum e cu logica si rigoarea britanicilor?

marți, 13 aprilie 2010

"accorderia", sau cum sa ne ajutam intre noi

ma gandeam zilele trecute la bani, la cum au ajuns ei o marfa in sine pornind de la un simplu etalon, cum am inceput de la "dau un miel pe cinci banite de grau" si am ajuns la "tot ce vezi in uzina asta valoreaza ZERO, pentru ca asa zice bursa". traim intr-o lume dominata de bani in diversele lor forme si mai ales de circulatia lor enervant de organizata dinspre buzunarele noastre spre ale altora. daca nu stiti ce-s alea taxe, impozite si preturi nejustificat de mari, traiti pe alta lume, deci textul asta nu va priveste. valea de-aici!

celor ramasi, o sa va prezint o idee simpatica: accorderia (probabil ca la noi s-ar scrie fara acel "c" dublu). ce-i aia? pai s-au gandit unii ca vanzarea-cumpararea se taxeaza, dar schimbul nu. la fel cu munca: decat sa platesc mesteri si ei pe mine si totul sub lupa fiscului, mai bine facem pe rand claca la fiecare si ne-am scos. si pentru ca nu suntem sfinti, cineva trebuie sa tina si socoteala, ca altfel unii ar da si altii ar lua si aici nu-i bordel, sa mearga lucrurile asa! de aici pana la accorderie a mai fost doar un pas, pe care chebecosii (adica locuitorii provinciei quebec din canada) l-au facut. iaca situl accorderiilor canadiene.

pe scurt: o comunitate care contorizeaza orele muncite "moka" pentru altii si iti permite sa le folosesti pentru a-i aduce pe aceia la munca la tine. pierre sapa gradina lui jean, jean mediteaza copiii lui clotilde la matematica, clotilde spala rufele lui pierre. si uite asa toti si-au vazut problema rezolvata fara tva si impozit pe venitul global. va place cum suna? mie mi-a placut la-nceput, dar, ca orice ardelean, am inceput sa fac socoteli. si mi-a iesit ca daca pierre e neurochirurg si opereaza tumoarea pe creier a lui jeanine in 6 ore, probabil ca nu i-ar ajunge ca jeanine sa-i spele de doua ori rufele cate 3 ore drept plata, chiar daca i le si pune-n uscator, ba chiar le si impatureste. si uite-asa ajung la concluzia ca si in accorderie sunt, probabil, stratificari orwelliene ale truditorilor. in orice caz, la munci echivalente ca nivel, sistemul functioneaza. cea mai buna dovada e ca se deschid tot mai multe accorderii p'acolo, dupa cum zic si ei chiar pe prima pagina.

un alt avantaj al accorderiilor este aprovizionarea la comun. nu, nu au un beci mare de unde fiecare-si ia cartofii, dar cand aduni comenzile a 150 de oameni, deja poti obtine discounturi mari de la furnizori. si uleiul, in loc sa coste 5 lei, te costa doar 3. eh, deja suna bine, nu? si-asa preturile-s umflate, de ce sa nu le aduci la un nivel realist-acceptabil?!? e ca la noi la oferte: cumperi doua salamuri, al treilea e gratis. daca trei oameni cumpara separat cate un salam, ii costa 3X. daca-si iau salamurile impreuna, platesc in total 2X. presupun ca nu e nevoie sa prezint si delicatele calcule matematico-economice care subliniaza avantajele sistemului... ;)

si mai e ceva: imprumutul solidar. nu stiu de unde si cum banii, dar membrii pot cere un imprumut comunitatii. cam ca la banca, doar ca nu platesc dobanzi si taxe ascunse iar hartogaria e mai putina. ah, si nu stiu exact in ce conditii, dar exista si posibilitatea rambursarii creditului prin munca. pentru detalii uitati-va pe sit, eu n-am acum rabdare :))

duminică, 11 aprilie 2010

cine ne supara?

pentru ca suntem romani, ne dam veseli ca pacala sau flegmatici ca ciobanul mioritic, da' de fapt suntem suparati pe tot si pe toate. si de cand cu criza, am renuntat si la poleiala pomenita anterior.
bun, unii poate o duc bine si au numai reusite in viata de zi cu zi, se bucura de respect, le place totul despre societatea in care traiesc, legile care-i ghideaza (in sensul respectarii sau ocolirii lor), conducatorii care ii... ei bine... conduc..., dar eu, unul, stau la cozi si ma enerveaza ca trebuie sa stau la cozi, ca sunt tratat ca o sluga de cei care-s angajati slugi la stat, ca platesc dari prea mari si apoi le vad improscandu-ma suveran cu toate cele 4x4 roti pe drumurile ciuruite...
ce mai, sunt un roman tipic. cel putin asa cred
si pentru ca o injuratura nu mai valoreaza mare lucru in ziua de azi, m-am gandit sa-njuram organizat. in cor. nu neaparat la unison, ca nu ne doare acelasi lucru pe toti in acelasi timp sau in acelasi fel, da' ma rog... ceva tot o iesi. macar un compendiu de mizerie cotidiana, numai bun de extras subiectele fierbinti in mod constant. si cum bubele pornesc de la oameni (sau va inchipuiti ca relele ne vin de la satanail?!?), as zice ca poate deveni un "hitlist" de indivizi care ne supara. shoot!

p.s.: sub protectia anonimatului puteti sa va-njurati si sefii... ;)