Mi-amintesc de-o poza veche, eu si un prieten in rollercoaster, in La Ronde. El entuziast, eu crispat. Poza era facuta in miezul actiunii, de camera "oficiala" a dracoveniei.
M-am mai dat in montagne-russe-uri, mereu cu aceeasi atitudine, doar mai putin crispat. Si m-a traznit ideea ca oamenii care se dau in d'astea intra (aproximativ) in doua categorii: cei carora le place sa se abandoneze si cei care incearca sa pastreze controlul.
Eu intru in cea de-a doua categorie. Ca sa fie toata experienta cat de cat ok, incerc sa anticipez miscarile si ma prezint mie ca pe un vanator in urmarirea prazii. Astfel am iluzia controlului - nu e o fieratanie care ma smuceste, e un vehicul in care imi urmaresc prada - pasagerul din "vagonul" dinaintea mea.
Ii vad pe ceilalti, pe "abandonisti": isi salta bratele intr-un abandon total si chiuie de frica si incantare la fiecare cadere (ne) libera si la fiecare smucitura. Probabil ca, in plan erotic, eu i-as lega si ei s-ar bucura. Are sens ce spun?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu