"accorderia", sau cum sa ne ajutam intre noi

ma gandeam zilele trecute la bani, la cum au ajuns ei o marfa in sine pornind de la un simplu etalon, cum am inceput de la "dau un miel pe cinci banite de grau" si am ajuns la "tot ce vezi in uzina asta valoreaza ZERO, pentru ca asa zice bursa". traim intr-o lume dominata de bani in diversele lor forme si mai ales de circulatia lor enervant de organizata dinspre buzunarele noastre spre ale altora. daca nu stiti ce-s alea taxe, impozite si preturi nejustificat de mari, traiti pe alta lume, deci textul asta nu va priveste. valea de-aici!

celor ramasi, o sa va prezint o idee simpatica: accorderia (probabil ca la noi s-ar scrie fara acel "c" dublu). ce-i aia? pai s-au gandit unii ca vanzarea-cumpararea se taxeaza, dar schimbul nu. la fel cu munca: decat sa platesc mesteri si ei pe mine si totul sub lupa fiscului, mai bine facem pe rand claca la fiecare si ne-am scos. si pentru ca nu suntem sfinti, cineva trebuie sa tina si socoteala, ca altfel unii ar da si altii ar lua si aici nu-i bordel, sa mearga lucrurile asa! de aici pana la accorderie a mai fost doar un pas, pe care chebecosii (adica locuitorii provinciei quebec din canada) l-au facut. iaca situl accorderiilor canadiene.

pe scurt: o comunitate care contorizeaza orele muncite "moka" pentru altii si iti permite sa le folosesti pentru a-i aduce pe aceia la munca la tine. pierre sapa gradina lui jean, jean mediteaza copiii lui clotilde la matematica, clotilde spala rufele lui pierre. si uite asa toti si-au vazut problema rezolvata fara tva si impozit pe venitul global. va place cum suna? mie mi-a placut la-nceput, dar, ca orice ardelean, am inceput sa fac socoteli. si mi-a iesit ca daca pierre e neurochirurg si opereaza tumoarea pe creier a lui jeanine in 6 ore, probabil ca nu i-ar ajunge ca jeanine sa-i spele de doua ori rufele cate 3 ore drept plata, chiar daca i le si pune-n uscator, ba chiar le si impatureste. si uite-asa ajung la concluzia ca si in accorderie sunt, probabil, stratificari orwelliene ale truditorilor. in orice caz, la munci echivalente ca nivel, sistemul functioneaza. cea mai buna dovada e ca se deschid tot mai multe accorderii p'acolo, dupa cum zic si ei chiar pe prima pagina.

un alt avantaj al accorderiilor este aprovizionarea la comun. nu, nu au un beci mare de unde fiecare-si ia cartofii, dar cand aduni comenzile a 150 de oameni, deja poti obtine discounturi mari de la furnizori. si uleiul, in loc sa coste 5 lei, te costa doar 3. eh, deja suna bine, nu? si-asa preturile-s umflate, de ce sa nu le aduci la un nivel realist-acceptabil?!? e ca la noi la oferte: cumperi doua salamuri, al treilea e gratis. daca trei oameni cumpara separat cate un salam, ii costa 3X. daca-si iau salamurile impreuna, platesc in total 2X. presupun ca nu e nevoie sa prezint si delicatele calcule matematico-economice care subliniaza avantajele sistemului... ;)

si mai e ceva: imprumutul solidar. nu stiu de unde si cum banii, dar membrii pot cere un imprumut comunitatii. cam ca la banca, doar ca nu platesc dobanzi si taxe ascunse iar hartogaria e mai putina. ah, si nu stiu exact in ce conditii, dar exista si posibilitatea rambursarii creditului prin munca. pentru detalii uitati-va pe sit, eu n-am acum rabdare :))